Schimbarea de care avem nevoie

d8d03610a60d90e697ab92632248e1e4-1

Te uiti absenta la monitorul din fata ta. Notezi automat in agenda si bifezi robotic sarcinile.

Participi la sedinte, conferinte. Faci rapoarte, predai rapoarte. Zambesti si socializezi cu colegii. 8 ore, 9, 10.. nu mai stii. Nu mai conteaza, pentru ca oricum… e aproape tot timpul dintr-o zi. Tie nu iti mai ramane nimic. Pana si  asta a ajuns sa nu mai conteze.

Dar sentimentul acela coplesitor, de vina, de regret, ca nu poti fi langa copilul tau, ca nu il poti astepta la scoala, desi te-a rugat de-atatea ori, ca nu puteti face temele imprieuna, ca nu il poti duce la inot sau la dansuri. Asta, da, conteaza. Si doare.

Te urci in masina, o pornesti, muzica din fundal nici nu o mai auzi …pentru ca gandurile sunt prea multe si prea galagioase.

Si te intrebi pentru a nu stiu cata oara: asta e tot?

Si ajungi acasa. Obosita. Extenuata. Ai vrea sa zaci doar intr-o cada cu apa fierbinte. Tu si gandurile tale.

Te anima zambetul fericit al copilului tau. Si incerci sa recuperezi ceva dintr-o zi intreaga fara el. Incerci sa prinzi franturi din viata lui, atat cat te lasa, cat mai are chef si energie la sfarsitul unei zile pline.

Inainte de cina, verificati temele. Nu esti pe deplin multumita. Nu poate fi la afterschool mai bine decat cu tine. Dar..e tot ce poti face. Ai incercat si bone si afterschool. Ai incercat totul.

Ajunge si tatal. Mai tarziu decat tine. La fel de obosit. Pune si el aceleasi intrebari, scoala, serviciu…O rutina enervanta.

E gata cina. Incropita in graba sau comandata de la restaurant. Vorbim. Radem. Ne bucuram de acel timp. Doar al nostru. Al familiei.

 

Si din nou te loveste gandul care nu ti-a dat pace:  E tot ce conteaza cu adevarat. Familia. Ei si dragostea lor. 

Trebuie sa schimbi ceva, trebuie sa faci ceva, sa fii mai aproape de ei. Vrei sa te  regasesti pe tine, ca om, femeie, mama. Vrei…altceva.

Odata instalat gandul, nu mai poti da inapoi.

Nu mai regasesti aceeasi bucurie la job. Te identifici in vorbele si citatele care circula frenetic pe internet. Tanjesti dupa echilibru intre familie si cariera si te zbati intr-un sistem rigid  care nu incurajeaza  si nu ofera solutii de part-time sau programe costumizate pentru mamicile care nu au bunicii aproape, divortate sau singure. Sau care pur si simplu nu reusesc sa gaseasca acest echilibru utopic. Pentru  ca odata ce ai devenit mamica, tu, ca femeie, vei face toate alegerile si compromisurile posibile. Pentru ca cele mai mari lupte se vor da in sufletul tau. Nu al lui.

Zbaterea continua si e dureroasa ca orice mare schimbare. Dar odata luata decizia schimbarii, se instaleaza linistea. Si pacea. Incepi sa iti faci planuri. Si te invadeaza un entuziasm contagios.

Va fi bine. orice ai alege. Daca nu mai esti fericita intr-un loc, nu mai sta. Intr-un fel sau altul, vei gasi o cale care sa iti aduca, dincolo de orice….liniste.


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

“Cel mai mult imi iubesc sora”

20150120_191902

“Mami, te superi? Dar eu cel mai mult din lume o iubesc pe Sofia pentru ca e surioara mea.”

Si inima mea  tresalta de bucurie, pentru ca am realizat cel mai important lucru, fetele mele se iubesc si au grija una de alta.

Nu a fost intotdeauna usor. Se cearta si ele, au fost momente cand s-au tras de par, au fost foarte multi care-i spuneau Sarei ” las-o pe sora ta, ca e mai mica”.

Nu am folosit niciodata argumentul varstei, ar fi fost frustrant pentru Sara, si, sunt sigura, fara rezultate.

Am pastrat zile “doar cu  Sara” si zile “doar cu Sofia” in care am colindat mall-ul, am mancat inghetata, ne-am dus la film. La inceput se bucurau, acum, nu mai vor . Cel mai bine se simt impreuna.

Nu am intervenit in conflictele lor, decat daca a fost imperios necesar. Iar daca am facut-o, nu am fost inchizitor sau judecator. Pedeapsa s-a impartit la doi.

Am facut totul impreuna, daca Sara are teme, Sofia face si ea o fisa, daca Sofia merge la dans, Sara vine cu noi si o asteptam, citind o carte sau desenand ceva.

In goana nebuna a timpului, am invatat sa transformam orice activitate in momente frumoase, doar ale noastre. Pe masina, jucam fazan sau conversam in  engleza. Asteptarile pe holul Palatului Copiilor intre lectiile lor de dans, balet sunt prilejuri de a petrece timp impreuna, de a afla mai multe de la scoala, gradinita, despre prieteni, dorinte ascunse, vise.

Sunt mereu impreuna, din clipa in care a venit Sofia acasa de la maternitate. Intre ele e cea mai pura si mai curata dragoste. Dupa rugaciunea de seara, inchid usa la camera lor si le aud chicotind.  Au deja mici “secrete”. Noaptea ma trezesc sa vad daca nu s-au dezvelit. De cele mai multe ori le gasesc tinandu-se in brate.

Am realizat cel mai extraordinar lucru. Se au una pe alta si se iubesc. Iar eu sunt cea mai fericita mamica.

20150120_192002-1


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Binele din fiecare zi

 

tranzitie_spre_nefericire_fericire

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se poate ca nu fiecare zi sa fie buna, dar exista, cu siguranta ceva bun si frumos in fiecare zi.
Nu eu am zis-o, dar mi-a placut mult si cred in aceste vorbe.
Nu-i pot intelege pe cei care se lamenteaza mereu ca nu au bani, ca nu e ok la job, ca nu sunt cuminti copiii, ca nu sunt fericiti in casnicie. Si lista continua, si continua, si zilele trec, si viata se scurge intr-un lung sir de nemultumiri si lamentari continue.

Legat de asta, imi amintesc ce mi-a spus odata, demult pediatra, cand Sara era micuta si eu ma plangeam ca orice proaspata mamica, de faptul ca nu mananca suficient.
-Ce a mancat azi?
-Pai… de dimineata a baut putin lapte.
-Fructe a mancat?
-A mancat jumatate de banana.
-Asa, si la pranz?
-A luat cateva linguri de supa si a mancat si din felul doi mai bine de jumatate.

Verbalizand mesele in fata doctoritei, mi-am dat seama ca de fapt, manca suficient. Cat sa fie bine, sanatoasa. Evident, nu tot ce gateam eu, plina de zel.
Mi-au ramas si acum in minte vorbele doctoritei: Nu avem nevoie de multe alimente, ca sa fim sanatosi, dar trebuie sa fie de calitate.

Extrapoland la discutia noastra anterioara, atunci cand spunem ca am avut o zi proasta, si nu zice nimeni ca nu avem intamplari, evenimente nefaste, oameni care ne dezamagesc, proiecte care esueaza, discutii in contradictoriu, haideti sa vedem si partile bune din acea zi,  si de fapt, din fiecare zi:  faptul ca suntem sanatosi, ca avem copii grozavi, ca avem familii care ne iubesc si ne protejeaza.

Sa fim optimisti, recunoscatori pentru tot ce avem, sa nu pierdem veselia, rasul si energia pozitiva.

Sa vedem si sa regasim binele in fiecare zi!


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Un lucru bun, un lucru rau

De cand sunt fetele mici, avem un joc al nostru, un fel de rutina a fiecarei seri, in care impartasim un lucru bun care ni s-a intamplat in acea zi, si un lucru rau.

E un joc foarte bun, pentru ca le da posibilitatea sa isi exprime emotiile traite in ziua respectiva, sa discute despre ele  si sa le inteleaga.

De multe ori, ma surpind cu raspunsurile lor candide.

Aseara, spre exemplu:

Sara- Un lucru bun- am invatat la balet pirueta Pique, m-am intalnit cu prietenii mei si ne-am jucat frumos

Un lucru rau- am avut nasul infundat si m-a deranjat:)

Sofia- Un lucru bun- am primit cele mai multe voturi pentru cea mai buna prietena la gradinita, deci sunt populara:)

Un lucru rau- am varsat suc pe masa si pe rochita si m-am impiedicat.

20150110_161559

Clipele acestea, jocurile si vorbele lor imi arata cat de frumoasa si curata e lumea lor. Care sunt lucrurile care dau importanta si valoare  universului copiilor nostri. Si ele nu sunt de natura materiala.

Copiii sunt fericiti cand petrec timp cu mama, tata, cand ies in oras, la film sau joaca Monopoly, prietenii pe care si-i fac, aprecierea  primita la scoala si gradinita, micile succese, performante ii fac fericiti.

Pe scurt, timp de calitate alaturi de familie si aprecierea celor din jur.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ianuarie- Cenusareasa Anului

 

2eac033669fb82ae5e62108882cffa3d

Si dupa un decembrie asteptat, agitat, tumultuos, cu Mosi, Revelioane, cadouri si colinde, vine EA.

Luna Ianuarie.

Primita de fiecare data cu planuri, rezolutii, promisiuni.

De la anul ma las de fumat. Ma apuc de slabit. Imi schimb masina. Jobul. Ma mut la casa. Gasesc un iubit. 

Hulita in egala masura.

Cine are chef de serviciu dupa atatea  libere? Ultimele zile din decembrie au insemnat o asteptare febrila, iar primele din ianuarie sunt cuprinse de o amorteala si o lene capitala.

Musai sa ne gasim un motiv bun de a sarbatori ceva, ca altminteri o luam razna. Vasile, Ion se succed cu repeziciune. Si ne regasim in amorteala aceasta ciudata.

Si gerul  cumplit. care nu are nimic idilic sau fermecator. Nici cu saniuta nu mai putem. Nici la patinoar. Show-urile de la TV s-au terminat.

La serviciu se incep agendele noi si  se traseaza targeturi indraznete.

Amorteala. Si speranta. Pe ele le simt in aer in ianuarie.

Speranta ca va fi un an mai bun. In care ….ne vom lasa de fumat, vom slabi, ne vom schimba masina, ne vom muta la casa, vom gasi un job mai bun..:) 

Dar lasa, ca vine el Valentinul si ne scoate din orice amorteala. Si numai inimi si Paris si dragoste vor fi in aer:)


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari