Fetele mele creative

Eu fac aluatul de pizza. Sara mai bifeaza o fisa din munca suplimentara. Sofia, concentrata, deseneaza de zor.

Am intrebat-o ce lucreaza. Fiti atenti.

“-Desenez 10 variante de jocuri sa alegem cu Sara dupa ce termina temele.”

“-Foarte interesant. Ce variante ai?”

 

1. De- a mama si bebelusul (Sofia va avea un bebelus + adolescenta, Sara)

2. Sotronul (“Si cum o sa va jucati in casa?” “Pai in loc de creta, o sa scriem pe foi si le lipim.”)

3. Tarancutele ( ” O sa mergem la cules de porumb, vom parli porcul si vom merge la targ:)”

4. Expeditie pe munte (suspectez canapeaua)

5. Scufundari in mare (ma gandesc ca in vana:)

6. Masina timpului (” Vom calatori in trecut, atunci cand eram bebelusi si in viitor cand o sa fim adolescente si adulti”)

7. De-a scoala

8. Vacanta all-inclusive:) (” Sara va fi receptionera si bucatareasa, iar eu voi fi turistul in Grecia”)

9. Zanele salveaza Regina

10. Lego

Si a castigat….SOTRONUL. Le cerem scuze pe aceasta cale vecinilor:)

20150329_183512

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

“Zambeste, maine s-ar putea sa fii stirb!”:)

361fa2246dc78579fca544e3b6c12c1c

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M-am distrat bine cand am citit asta, undeva pe net:)

Dincolo de gluma, poate nu ar fi rau sa ne amintim din cand in cand, ca avem nenumarate motive sa zambim.

M-a intrebat zilele astea cineva cum vad eu parintele perfect.

Nu a trebuit sa ma gandesc  mult, raspunsul a venit spontan: Nu exista asa ceva. Nu exista parinti perfecti, asa cum nici copiii nu sunt perfecti.

Nu traim intr-o lume perfecta, dar e minunata, daca stii sa te bucuri de tot ceea ce iti ofera. Daca ai inime deschisa si zambetul larg.

Un parinte bun, e in acceptiunea mea, unul care se straduieste, care invata tot timpul, care e prezent, care empatizeaza si mai ales, care nu uita ca a fost si el copil. Si mai cred ca un parinte bun e acela care are grija si de sufletul sau. Vad zilnic mame chinuite, obosite, resemnate intr-o rutina care le innebuneste. Care se simt vinovate daca fac o baie prea lunga sau daca merg la coafor.  Echilibru. Dozaj. Despre asta e vorba, in ultima instanta.

Un parinte bun, e unul viu. Linistit si impacat cu el si cu ceilalti.  Cu zambetul pe buze:)

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Acel moment

 

 

 

20150305_194916

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astazi e… acel moment in care simt ca am toate motivele din lume sa fiu recunoscatoare.

Pentru cele mai dulci fetite din lume. Uneori, privindu-le, simt ca inima imi sare din piept de atata dragoste.

Pentru ca impreuna cu el, sotul meu, am intemeiat o familie, am transfomat o casa intr-un camin si mai cu seama, pentru ca mergem si privim inca in aceeasi directie.

Pentru ca locuiesc intr-un oras pe care il iubesc si  care ne ofera o multime de oportunitati.

Pentru ca suntem sanatosi si avem puterea sa construim tot ceea ce dorim.

Pentru ca cei pe care-i iubim, familie, prieteni sunt aproape de noi.

Pentru ca nu am pierdut bucuria de a rade, de a ne juca, de a visa.

Pentru ca e minunat sa iesi din zona de confort si sa intalnesti oameni noi, situatii noi, provocari noi.

Pentru ca sunt, cu fiecare zi, care se scurge frumos, mai aproape de visul meu.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ziua aceasta e doar a ta…mama mea

 

 

c9e2a1ba85d4d3f82787700d643b7765

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

N-a iesit niciodata in fata. Nu era ca alte mamici in comitetele de parinti si nici prietena cu invatatoarea.

A stat parca mereu intr-un con de umbra, punandu-ne pe noi in fata. Si nevoile noastre. Mai putin ale ei.

A mers la serviciu, s-a ingropat in bucatarie, ne-a dus in vacante, ne-a trimis in excursii, la facultate.

Si cand noi am plecat….pe drumurile noastre, ea  a ramas tot acolo, in umbra, parca nestiind, cum sa traiasca numai pentru ea.

Am incercat sa o trimitem in vacante sau sa o rasfatam, pentru ca merita cu prisosinta, dar bucuria ei cea mai mare e tot atunci… cand ne ajuta pe noi. Cu copiii nostri. Nepotii ei.

Vine la noi si atunci sunt cea mai linistita si fericita. Preia controlul casei mele, iar eu ma abandonez intr-o placere vinovata a unei vieti lipsite de griji si responsabilitati. In care nu trebuie sa mai gatesc, sa fac curatenie, ba chiar pot iesi  in oras pentru ca are cine sa stea cu copiii mei. Si ma bucur si apreciez enorm momentele acestea, cu ea langa mine,  in care ma intreaba daca mi-e foame, daca ma doare ceva daca am nevoie de ceva.

Si o strang in brate tare si imi spun in gand ca nu o sa invat niciodata sa pun zacusca sau muraturi pentru ca mama le pune cele mai bune si nu vreau sa o pierd niciodata.

Pentru ca oriunde as fi, oricat de departe si oricati ani as avea, raman copilul mamei mele. Si nu o sa pot sa iti multumesc niciodata indeajuns pentru tot ce ai facut pentru mine!

La multi ani, mama mea!


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari