Acum ca ai invatat sa scrii si sa citesti, ai o lume intreaga de descoperit!

20150610_202703

Joi dimineata. Ne imbracam frumos si pornim spre scoala.

Scoala se termina oficial vineri, neoficial mereu, mai devreme.

Nu avem nici emotii, nici coronita. Nu se mai poarta.

Asa cum nu se mai poarta nici festivitatea sau forfota emotionanta din curtea scolii. Festivitatea s-a mutat in clasa, unde tabletele si smartphon-urile zbarnaie de zor.

Premiul I cu coronita, asa cum il stiam eu, nu mai exista. A fost inlocuit, la noi, la clasa I cu o sumedenie de diplome, in functie de competentele fiecaruia. Categorii, ca la Oscar- cel mai bun la scris, la citit, matematica, explorarea mediului, arte, abilitati practice, muzica, sport, religie, engleza, bun coleg, harnicie, etc.. Concursuri Comper, implicare in scoala, comunitate, preocupare pentru mediu si asa mai departe.

O fi bine, o fi rau, nu mai stiu, mi-e greu sa inteleg toate schimbarile care vin peste noi an de an la scoala. Sper doar sa-ti fie bine, copilul meu!

Ma bucur ca vii cu drag la scoala, ca ai continuat  sa faci balet, desi multi altii ne-au spus ca o activitate extrascolara e un lux daca vrei ” sa tii pasul”. Citesti mult si cu placere, scrii in jurnal, te joci “de-a scoala” cu surioara ta. Ma bucur ca ai fost in excursii si ai venit imbujorata si nu mai conteneai sa ne povestesti impresiile de acolo.

Dincolo de sirurile de FB si diplomele de sfarsit de an scolar, acestea din urma vor fi cele mai pretioase amintiri ale tale. Cat ai invatat, cu ce ai ramas, cum  vei folosi in viata tot ceea ce ai dobandit, ce prieteni ai, ce fel de OM ai devenit.

Drumul in viata, ti-l vei alege tu. Si il vei croi, dupa cum esti de puternica si luptatoare. Visele sunt ale tale, nu ale noastre.  Noi vom fi mereu langa tine, cu un pas in urma ta,  sa te prindem daca aluneci sau te ratacesti.

Acum ca ai invatat sa scrii si sa citesti, ai lumea la picioare, fetita mea. Si e minunat, ca o poti descoperi singura!

Te iubim si suntem mandri de tine!

Mama si Tata

 

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Despre Tara Emotiilor si visele implinite

11391381_864675276946356_3351219513037233770_n

La inceput a fost doar in sufletul meu.

O dorinta ascunsa, dar puternica. Sa ma reintorc cumva… in lumea aceea inocenta, calda si frumoasa unde m-am simtit mereu minunat.

Lumea povestilor si a copiilor.

Apoi, cand m-am asezat sa scriu, cuvintele au venit singure. Ca atunci, in gradinita, cand profesor fiind, copiii ma rugau sa  inventez povesti, nu sa le citesc, pentru ca ziceau ei, sunt mai frumoase si mai amuzante.

Ideea povestii cu emotiile a venit de la fetitele mele si jocurile noastre inainte de culcare. Obisnuim ca in fiecare seara, inainte de rugaciune sa spunem un lucru bun si un lucru rau care ni s-a intamplat in acea zi. In acele discutii, am observat ce abstracte par emotiile pentru niste copii de 5 si 7 ani.  Stiam din experienta de mamica si cea de fost cadru didactic, ca, cei mici, asimileaza cel mai usor  informatii abstracte si complexe, prin joc. Si poveste.

Asa ca m-am gandit sa integrez cele 4 emotii de baza: bucuria, tristetea, furia, frica, si derivate de-ale lor- fericirea, dezamagirea, increderea si surpriza intr-o poveste.

Le-am intrebat pe fetite cum ar trebui sa fie o poveste ca sa le placa?

Am notat in minte ingredientele lor secrete: sa fie amuzanta, sa aiba mister, sa nu fie lunga, sa fie din ziua de azi:). De aici am pornit. Am adaugat ingredientul meu secret, o particica de suflet, si iata ce a iesit.

ilustratie_12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In tara emotiilor se doreste a fi o alfabetizare, o introducere in universul complex al emotiilor de baza. Personajele alese sunt, asemeni publicului-tinta vizat (4-7 ani), prescolari  si au o trasatura comuna: curiozitatea.

Manata de curiozitate, o fetita pe nume Dora, face o incursiune alaturi de Spiridusul Surpriza in Tara Emotiilor.

Acolo, noile sale prietene, Surpriza si Bucuria, o duc la Marele Bal Regal unde il intalneste pe Regele acestui tinut- Sufletul.

Acesta ii va prezenta fetitei, intr-o succesiune ametitoare cei mai importanti spiridusi din Tara Emotiilor- Tristetea, Fericirea, Furia, Frica, Dezamagirea, Increderea.

Copila, trecand printr-o gama larga si foarte diferita de emotii intr-un timp atat de scurt, se simte obosita si isi doreste sa revina în universul ei, senin si familiar. Acasa.

Povestea ramanea acolo, in sufletul si pe laptopul meu,  daca nu era ea,  prietena mea buna, Ina Revnic, care sa ne puna in legatura.

Mai intai pe mine, cu Irina Neacsu. Careia i-a placut povestea si a creat cele mai adorabile ilustratii.

ilustratie_5

11140047_861949303885620_8883193326446865474_n

 

 

 

 

 

 

 

Si visul frumos nu s-a oprit aici. Irina, impreuna cu partenerul nostru Galateca au gandit o expozitie interactiva de design, dedicata atat copiilor cat si parintilor, in care  vizitatorul experimentaza​ cele 8 emotii: Surpriza,Bucuria, Tristetea, Fericirea, Furia, Frica, Dezamagirea, Increderea intr-un exercitiu dinamic de extrapolare a designului de carte si obiect.

11062783_861596960587521_5097713966084793734_n

11390428_932303800124957_3253021296886580637_n

 

 

 

 

 

 

 

Promisiunea?  Noi nu am creat doar o poveste, ci si contextul, timpul acela de calitate al parintelui cu copilul sau, in care lasa totul deoparte si citeste o poveste. In spatele fiecarei povesti exista o lectie de invatat si de tinut minte.

Va asteptam cu mic si mare  in Tara Emotiilor!

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Activitati pentru copii, Povesti pentru cei mari, Povesti pentru copii