Ana-Sofia, minunea grabita de a miezul noptii

Inceputul? O zi anume, in care nu credeam ca zilele nefertile pot fi atat de….fertile. Fara sa fie de data asta ceva planificat… Ne doream doi copii, dar voiam sa mai treaca un timp, sa mai creasca Sara putin, sa mai lucrez eu putin, prea iesisem din ritm, eu, care altadata eram o impatimita a carierei… Venirea Sarei pe lume imi schimbase insa optica, viziunea, prioritatile… Nimic nu mai parea asa de important ca zambetul si imbratisarea copilului meu.

Si, nu imi explic cum, dar am stiut inainte de a-mi intarzia menstruatia ca sunt insarcinata. Simteam ca se petrece ceva in corpul meu, dar tot am ramas fara cuvinte in fata testului cu doua liniute! Ma uitam la el si mii de ganduri imi treceau prin cap, e oare momentul potrivit? Cum o sa ma descurc singura cu doi copii fara ajutor? Sunt pregatita sa o iau de la capat cu bebeluseala? N-am sa mint ca m-a invadat un val de fericire, simteam teama in acele momente si nesiguranta… Imi amintesc si acum ce reactie am avut cand a venit C acasa. A intrat pe usa si m-am dus glont la el cu testul in mana. N-am putut sa-i spun nimic, doar i l-am intins. Va imaginati reactia lui. Stiu ca incerca sa zambeasca, dar nu-i reusea, incerca sa ma incurajeze dar nu-si gasea cuvintele…Si apoi am vorbit si am ras si am zis ca daca Dumnezeu asa a vrut, inseamna ca ACESTA e momentul si ACESTA e copilasul care va implini familia noastra.

Primul ecograf ne-a confirmat samburelul si dragostea a inceput sa puna stapanire pe mine… Punctul acela mic de pe monitor avea sa fie cea de-a doua fetita a mea. Eu asa imi doream. Asa ma imaginam, mamica de doua fetite. Si asa mi-a daruit Dumnezeu! In ziua triplului test am avut prima predictie. Fetita! Inima dansa ca o nebuna de emotie.
Din clipa in care puiul a capatat un sex, i-am dat si un nume si parca a primit si o identitate. A devenit prezenta Emma Sofia in familia noastra, Sara a inceput sa isi constientizeze surioara, eu o iubeam tot mai mult… Sara era tare dulce cum vorbea ea cu burtica si cum o mangaia si pupa. Totul se raporta la Emma, asa am vrut sa o numim initial, apoi s-a schimbat optiunea, povesteam mereu cum se vor juca ele doua, cum se vor plimba, cum vor dormi, papa impreuna. Nici urma de gelozie la fetita mea cea MARE.

Si rand pe rand, se scurgeau saptamanile, pana in luna a 5-a cu greturi mari, abia faceam fata, sa o ingrijesc si pe Sara si pe mine. Visam la ziua in care raul va disparea. A venit si trimestrul 2 si miscarile bebelinei. Divin. Asa misunatoare a fost fetita mea. Mereu ziceam ca va fi dansatoare. Ma intrebam cand Dumnezeu doarme ca vesnic se misca.
DSCF7955
Si a venit trimestrul 3 si au inceput arsurile si devenea din ce in ce mai greu, dar se si apropia clipa… Cu kilogramele am stat bine, 12 in plus pe toata sarcina, cand am iesit din maternitate mai aveam in plus 4. Norocoasa. In saptamana 37 ma gandeam ca Sara era deja nascuta la varsta asta… Sofia statea cuminte in burtica. La 37 de saptamni si 6 zile aveam sa merg la ultimul eco. I-am spus doctorului ca suspectez ceva pierdere de lichid amniotic, dar nu stiam sigur daca asta e, ca era cantitate foarte mica. Totusi, pentru siguranta, m-a chemat in clinica sa verificam.

A doua zi, dis de dimineata m-am prezentat. Mama era deja la noi, o chemasem in perspectiva venirii bebelusei.
Se face eco, da, lichidul era diminuat, doctorita hotaraste internarea si daca nu se declanseza travaliul, inducem nastarea, nu e ok sa stea bebe fara lichid.
Stiam ca trebuie sa vina si clipa aceasta, dar parca tot nu eram pregatita. In masina, am inceput sa plang. Mi se rupea sufletul pt Sara, cum va suferi ea mititica fara mami. Intre noi doua este o legatura asa de puternica. Si atatea ganduri si temeri… Speram sa fie totul bine, intram a doua zi in saptamna 38, dar totusi ce bine ar fi fost travaliu natural, nu indus. Cum voia Dumnezeu, insa, daca bebe e sanatos, nu mai conteaza.
Luam bagajul, ii dam Sarei o parte din cadoul de la surioara ei, mama ma pupa cu emotie, eu nu simt ca trebuie sa nasc, simt doar teama si ingrijorare pt Sara. C ma incurajeaza, luam bagajul, luam kitul, luam epidurala si fuga la clinica. Acolo ma interneaza. Iarasi povesti sinistre, analize, teste, 3 arata ca e pierdere de lichid, unul nu. Tragem la sorti?

Eu vorbesc cu bebelusa sa vina frumos pe lume asa cum stie ea, natural si usor! Si ma asculta. Seara, pe la 20.00 curge tot mai mult lichid, mi-e clar ca e lichidul amniotic, apar primele contractii pe la 20.30. Ma vede doctorul de garda, decreteaza ca membranele sunt fisurate si sunt trimisa in sala de travaliu. Brrrrrr! Mi se face groaza, ultima oara cand am fost acolo, m-am chinuit vreo 12 ore…Iarasi teama ca nu va fi doctorul meu, va veni noaptea? Imi fac curaj si o sun, imi spune ca daca pot vorbi cu ea la telefon astea nu sunt contractii adevarate sj ca o vor suna cei de la clinica cand e nevoie. Buuun! Ajungem sus in sala de travaliu si pe la 21.30 incep contractiile adevarate, moasa ma vede, dilatare minima….Langa mine, vine alta mamica, tot la al doilea bebe, zice ca nu prea are contractii dureroase, dar la control…dilatare 5-6, off! De ce nu am si eu norocul asta? LA ora 22.00, dilatare 2. Si apoi contractii urate si dese. Tot la 3 minute. Se scurg asa vreo 2 ore. Nu pot sta in pat, nu pot sta in fund, incerc sa umblu si ma chircesc de durere. Gata, asta e! Cer epidurala, poate da Domnul si am ajuns la 4! Ma duc la moasa si ii spun ca eu nu mai pot si ca vreau epidurala. Ma duce in sala de nasteri, ma controleaza si imi spune senin: NU mai facem nicio epidurala, ca esti dilatata 7 cm. Ceeee???? Cat??? Pai C nici nu e aici. Nici doctorita. Doare! Doare rau! Imi pare rau ca am ratat epidurala, e totul asa rapid si intens. Dar ma bucur ca scap. Mai repede decat as fi visat. O suna pe doctorita, il sun pe C, totul devine neclar, contractie dupa contractie, dureri mari-mari, se apropie momentul expulziei, simt presiunea bebitei tot mai mare. Cand a intrat doctorita eram pregatita sa urc pe masa sa imping, nu mai puteam astepta. Dilatatia era maxima. Si s-a cam rupt filmul… Expulzia a fost dureroasa. Nu impingeam cand trebuie, ma tot zvarcoleam de durere, impingeam mai eficient cand nu erau contractiile, dar de asta ne-am prins prea tarziu, in fine dupa clipe grele iese capsorul, ma mobilizez, vin si umerii, gata…..

A sosit bebelusa! Ii aud plansul, mai puternic decat al Sarei! Si o vad! E asa de frumoasa! Si dolofanica! 3,600 kg, 55 cm, manechina mamii! Si nota 10, normal! Are par mult si negru. O pune la mami pe burtica, si totul se opreste pentru o clipa. Vocea doctorului, zumzetul, plansul ei, durerea…timpul! Suntem numai noi doua. Eu… si minunea mea de la miezul noptii! CE frumoasa data de nastere: 21.01.2010, ora 1.20. Fix 38 de saptamani!

Ma coase, nu stiu ce mai fac pe acolo, ca nu mai doare nimic, sunt cu ochii doar la puiul meu! E asa perfecta! Vreau sa o vada si C. E stresat si emotionat, saracul. A stat doar pe hol. Se duc si i-o arata, as fi vrut sa-i vad reactia, dar stiu si simt ca e fericit. Imi trimite sms-uri multe cu te iubesc… si sufletul meu e plin, plin de iubire. Ma gandesc cu recunostinta, ca am scapat totusi asa de usor si repede, ca bebita e perfecta si sanatoasa. Nu pot dormi in noaptea asta, desi stiu ca ar fi fost tare valoros somnul asta. Am in cap imaginea ei si vreau sa o vad si sa o tin din nou in brate. Trimit sms-uri, mananc si sunt fericita. C pleaca intr-un final si eu raman singura cu fercirea mea infinita de proaspata mamica!
DSC_0006

Zambesc gandindu-ma ce naiva am fost cand m-am intrebat cum mai pot iubi pe cineva ca pe Sara… Cand totul e dragoste in mine. Pt C, pt Sara, pt minunea mea nascuta acum… Adorm intr-un final cu imaginea ei in minte, minunea mea grabita de la miezul noptii, ANA-SOFIA, asa am simtit amandoi ca trebuie sa o cheme si ma rog lui Dumnezeu sa o aiba mereu in grija !
DSC_0017


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>