Tag : carte

Despre Tara Emotiilor si visele implinite

11391381_864675276946356_3351219513037233770_n

La inceput a fost doar in sufletul meu.

O dorinta ascunsa, dar puternica. Sa ma reintorc cumva… in lumea aceea inocenta, calda si frumoasa unde m-am simtit mereu minunat.

Lumea povestilor si a copiilor.

Apoi, cand m-am asezat sa scriu, cuvintele au venit singure. Ca atunci, in gradinita, cand profesor fiind, copiii ma rugau sa  inventez povesti, nu sa le citesc, pentru ca ziceau ei, sunt mai frumoase si mai amuzante.

Ideea povestii cu emotiile a venit de la fetitele mele si jocurile noastre inainte de culcare. Obisnuim ca in fiecare seara, inainte de rugaciune sa spunem un lucru bun si un lucru rau care ni s-a intamplat in acea zi. In acele discutii, am observat ce abstracte par emotiile pentru niste copii de 5 si 7 ani.  Stiam din experienta de mamica si cea de fost cadru didactic, ca, cei mici, asimileaza cel mai usor  informatii abstracte si complexe, prin joc. Si poveste.

Asa ca m-am gandit sa integrez cele 4 emotii de baza: bucuria, tristetea, furia, frica, si derivate de-ale lor- fericirea, dezamagirea, increderea si surpriza intr-o poveste.

Le-am intrebat pe fetite cum ar trebui sa fie o poveste ca sa le placa?

Am notat in minte ingredientele lor secrete: sa fie amuzanta, sa aiba mister, sa nu fie lunga, sa fie din ziua de azi:). De aici am pornit. Am adaugat ingredientul meu secret, o particica de suflet, si iata ce a iesit.

ilustratie_12

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In tara emotiilor se doreste a fi o alfabetizare, o introducere in universul complex al emotiilor de baza. Personajele alese sunt, asemeni publicului-tinta vizat (4-7 ani), prescolari  si au o trasatura comuna: curiozitatea.

Manata de curiozitate, o fetita pe nume Dora, face o incursiune alaturi de Spiridusul Surpriza in Tara Emotiilor.

Acolo, noile sale prietene, Surpriza si Bucuria, o duc la Marele Bal Regal unde il intalneste pe Regele acestui tinut- Sufletul.

Acesta ii va prezenta fetitei, intr-o succesiune ametitoare cei mai importanti spiridusi din Tara Emotiilor- Tristetea, Fericirea, Furia, Frica, Dezamagirea, Increderea.

Copila, trecand printr-o gama larga si foarte diferita de emotii intr-un timp atat de scurt, se simte obosita si isi doreste sa revina în universul ei, senin si familiar. Acasa.

Povestea ramanea acolo, in sufletul si pe laptopul meu,  daca nu era ea,  prietena mea buna, Ina Revnic, care sa ne puna in legatura.

Mai intai pe mine, cu Irina Neacsu. Careia i-a placut povestea si a creat cele mai adorabile ilustratii.

ilustratie_5

11140047_861949303885620_8883193326446865474_n

 

 

 

 

 

 

 

Si visul frumos nu s-a oprit aici. Irina, impreuna cu partenerul nostru Galateca au gandit o expozitie interactiva de design, dedicata atat copiilor cat si parintilor, in care  vizitatorul experimentaza​ cele 8 emotii: Surpriza,Bucuria, Tristetea, Fericirea, Furia, Frica, Dezamagirea, Increderea intr-un exercitiu dinamic de extrapolare a designului de carte si obiect.

11062783_861596960587521_5097713966084793734_n

11390428_932303800124957_3253021296886580637_n

 

 

 

 

 

 

 

Promisiunea?  Noi nu am creat doar o poveste, ci si contextul, timpul acela de calitate al parintelui cu copilul sau, in care lasa totul deoparte si citeste o poveste. In spatele fiecarei povesti exista o lectie de invatat si de tinut minte.

Va asteptam cu mic si mare  in Tara Emotiilor!

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Activitati pentru copii, Povesti pentru cei mari, Povesti pentru copii

“Copilul meu nu vrea sa citeasca”

il_570xN.480987774_12i9

http://ro.pinterest.com/pin/244179611021408897/

Astazi la biblioteca, asteptandu-ne randul la inregistrarea cartilior, o mamica cu lista de lecturi suplimentare astepta descumpanita sa vada ce titluri gaseste. Uitandu-se la noi, eram cu Sara si Sofia, entuziasmate de noile carti, a spus cu durere in suflet: “de-as putea sa-l fac si eu pe copilul meu sa citeasca…”

Mi-am dat seama cu tristete ca nu e prima mamica pe care o aud plangandu-se de lucrul acesta, In jur sau in cercul de prieteni, multi alti parinti se plang ca nu reusesc sa-i faca pe copiii lor sa citeasca.

Fara discutie, ca exista si o structura genetica, si unii  copii sunt orientati spre lectura, in vreme ce altii nu au inclinatia aceasta, dar, ceea ce stiu sigur e ca:

  • Nu parintele trebuie sa se prezinte cu lista de lecturi suplimentare la biblioteca. Le-am inscris pe fetitele mele la biblioteca inainte de a sti sa citeasca. Am rasfoit cartile, ne-am uitat la imagini, am imprumutat si am restituit cartile, conformandu-le la regulile dintr-o biblioteca. Sunt mereu atat de bucuroase cand mergem la biblioteca.
  • Dragostea fata de carti se inradacineaza de la cea mai frageda varsta, parintele are un rol primordial in formarea acestei deprinderi. Spune-i povesti copilului tau inca din burtica si apoi in fiecare seara. Are sanse mai mari sa iubeasca apoi cartile.
  • Suntem un exemplu pentru copiii nostri: daca nu luam noi seara o carte in mana, ci preferam tableta sau laptopul, sa nu ne miram ca la fel fac si ei.
  • Dragostea fata de lectura se cultiva. Fa-l sa iubeasca cartile. Citeste-i de mic seara povesti. Discutati despre ele.
  • Creati un colt magic de lectura: cookies, ceai, poate un baldachin simplu.
  • Incurajeaza cadoul sub forma de carti. Atat pe care le primeste, cat si pe care le ofera.

Sunt cateva idei, cu siguranta mai sunt atatea altele. Dar sta in puterea noastra, parinti, educatori, invatatori, profesori sa-i facem pe copii sa iubeasca cartile. Pentru ca ele ii fac mai frumosi, mai destepti si mai buni.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari