Tag : cuvinte

La Multi Ani, omule bun cu inima de aur!

DSC_0336 DSC_0284DSC_0298

 

 

 

 

 

 

Se apropie miezul noptii si vine ziua ta.  Toata saptamana m-am gandit la cadoul perfect. Suntem la munte si inca nu il am. M-am gandit si m-am razgandit de 100 de ori.

Si dintr-o data am stiut. Ce pot sa iti daruiesc. Ce stiu sigur ca iti va atinge inima. Un cadou din cele mai frumoase cuvinte.

Pentru tine, OMUL care a fost, asa cum a promis langa mine si la bine si la rau. Cu zambetul tau cald si ochii albastri ca azurul. Fara sa zici nimic, doar tinandu-ma strans de mana.

Nu esti tu maestrul cuvintelor si nici cel mai romantic barbat, in schimb, esti omul faptelor. In locul cuvintelor, preferi sa ne coplesesti  cu surprize de tot felul. Bucuria noastra e bucuria ta. Nu cred sa fi cunoscut vreodata un om mai generos si mai dedicat familiei. Esti acolo, la gradinita si la scoala, la cumparaturi cu noi, la petrecerile roz si la cele mai gustoase gratare.

Nu ai ratat spectacolele de dans, balet, canto sau lansarile de carte. Ne-ai lasat sa visam frumos si ne-ai sustinut din umbra visurile.  Ne-ai tinut departe de rautati si greutati, incercand sa le iei toate pe umerii tai.

Nu te plangi niciodata si incerci sa ascunzi de noi orice framantare sau suferinta. Dar eu te cunosc. Si in ochii tai albastri senini citesc toate framantarile din sufletul tau.

Asa ca… am o mie de motive sa iti multumesc. Azi. Si in fiecare zi.

Pentru femeia implinita care sunt azi.

Pentru cele mai minunate comori cu voci cristaline si zambete stirbe.

Pentru locuri si momente care au devenit amintiri memorabile.

Pentru rabdare si intelegere.

Pentru ca faci fata cu brio lumii noastre roz, cu tutu-uri si povesti colorate.

Pentru dragostea ta neconditionata.

Si….pentru sufletul tau mare de aur.

 

Te iubim,

Fetele tale :)


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Vorbeste…doar daca vorbele tale sunt mai frumoase decat tacerea

http://www.pinterest.com/pin/35536284533145711/

Nu ti s-a intamplat sa fii alaturi de cineva si sa nu scoti niciun cuvant…si totusi sa va spuneti atatea?

Cuvintele curg si se revarsa in valuri in mintea fiecaruia, dar nu se rostesc…sa nu sparga tacearea. Un fel de conventie intre suflete asemanatoare, tacerea complice de dincolo de cuvinte. Lasa libertate interlocutorilor sa isi imagineze, sa completeze, sa nasca dialoguri, scenarii, povesti…

Odata rostite cuvintele, nu le mai poti retrage inapoi. Chiar si scuzele, nu le nu anuleaza, poate doar le atenueaza.

Sau cuvinte nerostite care dor… Cand dorim din tot sufletul ca cel de langa noi sa ne spuna ceea ce vrem sa auzim. Te iubesc. Imi lipsesti. Mi-e dor de tine. Le astepti cu infrigurare si refuza sa apara…Si in locul lor apar altele. Care te ranesc.

Spune-i cum vrei, empatie, inteligenta emotionala, dar gandeste-te bine inainte de a vorbi…Poate, uneori, e mai bine sa tacem pur si simplu.

http://www.pinterest.com/pin/28569778860554771/


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari