Tag : familie

Hello, 2016! Sunt pregatita pentru inca un an fabulos!:)

 

DSC_0284-212294852_880775152038052_8101038781476098460_nDSC_0350

 

 

 

 

 

 

2015 a trecut ca un tren de mare viteza. Abia m-am dezmeticit.

Am ramas cu gustul placut al unui Revelion in familie. Cu sampanie in gerul rece, karaoke, joc de mima si artificii ca atunci cand eram mici. Cu copiii fericiti care ne-au multumit spunandu-ne ca a fost cea mai tare petrecere,

Sunt multumita. Am facut sa conteze fiecare clipa. Sau cel putin, m-am straduit.

Am cunoscut oameni frumosi si noi, iar pentru asta sunt recunoscatoare.

Mi-am ajutat si sprijinit copiii cum am stiut mai bine, i-am iubit cat de mult am putut si am avut grija sa o simta.

Mi-am indeplinit un vis drag si asta ma face extrem de fericita. Nu as fi putut sa o fac fara sprijinul lui. Ii multumesc din nou si ii spun simplu:

Te Iubesc. Voi continua sa citesc mult si sa scriu, pentru ca scrisul are un efect terapeutic si benefic asupra mea.

Am inceput proiecte noi la job si abia astept sa le continuam, dezvoltam.

Ne mutam in casuta viselor. O sa o facem ACASA si abia astept.

Suntem sanatosi. Iar asta e cel mai important. O sa putem sa transformam orice dorinta in ceva palpabil si viu. Numai de noi depinde. Si de cat de uniti vom ramane.

Va doresc un an plin de iubire si curaj. Faceti sa conteze fiecare clipa si indrazniti sa visati! Un 2016 fabulos sa aveti!

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Parola de wi fi, va rog!

20150703_094630

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In sfarsit, concediu!  Cat l-am asteptat! Plini de entuziasm, ne facem bagajele, burdusim masina si gata de calatorie.

Dupa un drum lung, dar nu foarte istovitor, ajungem. Ne cazam fericiti si asteptam sa atingem cu picioarele marea si nisipul fierbinte.

Totul e conform asteptarilor, ba chiar peste. Camera frumoasa, spatioasa, terasa minunata, complex ingrijit, cu maslini, portocali, lamai si palmieri.

Baiatul ne ajuta cu bagajele, ne trantim obositi in pat si punem telefoanele la incarcat.

Si brusc, ne loveste. Parola de wi fi.

C isi mai face un drum la masina, trece pe la receptie si vine cu parola. Inainte de orice… meritam o mica pauza. Introducem parola si constatam ca semnalul e foarte slab. Hmmmm. Starea de zen dispare usor si e inlocuita de incordare. Nu se  poate. La un complex de  4****.  Eu ma apuc de desfacut bagajele, resemnata ca e gata cu pauza mea, fetele isi pregatesc costumele de baie, C e agitat. O sa vorbeasca cu managerul, e inacceptabil. Poate or fi probleme doar cu camera noastra.

Mergem la mare, asa facem mereu. Primul lucru. Mergem sa o vedem si sa o atingem. Albastrul acela infinit ne linisteste mereu, ne incarca de energie pozitiva. Si revenim mereu, iremediabil vrajiti.

Uit de tot, de drumul lung, de pana de la sfarsitul calatoriei, de wi-fi si impreuna, ne bucuram de ea. De mare.

Devoram un platou cu fructe de mare proaspete si  ne cufundam intr-un somn odihnitor. Inainte de a inchide ochii, arunc o privire mobilului si ma gandesc ca as fi putut sa imi verific macar mailul. Dar cum nu avem wi-fi adorm bustean.

Ne trezim odihniti si plecam la plaja. La receptie, e proprietara/managerul. Complexul e o afacere de familie. Profitam de ocazie si intrebam care-i treaba cu wi-fi-ul, singurul lucru ramas nerezolvat.

Senina, femeia ridica din umeri si zambind ne anunta ca wi-fi nu exista decat la lobby bar, nu si in camere.

Buuuum.

Mie imi vine sa rad si ma gandesc ca o fi un semn sa citesc mai mult in vacanta asta, nu o sa stea lumea in loc fara net 1o zile, daca arde vreun email vin aici, la lobby. Sotul, insa, e impacientat. Om de vanzari, e destul de dependent de internet.

Plecam bombanind si jurand ca nu vom mai reveni la ei. Auzi, sa nu ai wi-fi in camera.

Si trece o zi. Si inca una. Si nu ne mai verificam nici mailuri, nici nu mai intram pe facebook, ca ne e lene sa mai mergem la lobby bar. Si seara in loc de butonare, bem o butelie de vin sau ne jucam fazan. Si citesc mult pe plaja, in camera si la piscina, ca nu e wi fi. Si vorbesc mult cu C.  Si ne jucam mult toti patru. Concediul perfect. Fara wi fi. Doar noi …si marea.

Iar la sfarsit, in loc de reclamatie, ii multumim doamnei. Ea zambeste cald. Si ne spune in engleza ei stalcita: “Stiti, nu sunteti primii care imi multumesc. Cred ca pur si simplu aveati nevoie sa nu fiti distrasi de nimic.”

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari, Uncategorized

Acel moment

 

 

 

20150305_194916

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astazi e… acel moment in care simt ca am toate motivele din lume sa fiu recunoscatoare.

Pentru cele mai dulci fetite din lume. Uneori, privindu-le, simt ca inima imi sare din piept de atata dragoste.

Pentru ca impreuna cu el, sotul meu, am intemeiat o familie, am transfomat o casa intr-un camin si mai cu seama, pentru ca mergem si privim inca in aceeasi directie.

Pentru ca locuiesc intr-un oras pe care il iubesc si  care ne ofera o multime de oportunitati.

Pentru ca suntem sanatosi si avem puterea sa construim tot ceea ce dorim.

Pentru ca cei pe care-i iubim, familie, prieteni sunt aproape de noi.

Pentru ca nu am pierdut bucuria de a rade, de a ne juca, de a visa.

Pentru ca e minunat sa iesi din zona de confort si sa intalnesti oameni noi, situatii noi, provocari noi.

Pentru ca sunt, cu fiecare zi, care se scurge frumos, mai aproape de visul meu.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ramai cu bine, matusa mea!

d4162ed38a1c1304cfb345c463ee0c54

A venit la Cluj sa se opereze. O macina o boala grea, dar spera ca ea va fi mai puternica.

Au operat-o. Nu se simtea bine. Abia vorbea si respira greu. A chemat-o pe sora ei. Si a venit. A tinut-o de mana, a facut-o sa zambeasca, si-au facut planuri.

La terape intensiva nu ai voie sa stai, asa ca, i-au permis cu greu matusii sa stea. A ramas acolo atat cat au lasat-o, dupa care a venit la noi.

I-a spus doar atat: Mi-e frica de noapte . S-a intors in partea cealalta, iar sora ei a iesit cu inima grea.

La putin timp, a intrat din nou in operatie, dar a pierdut lupta. Si a invaluit-o noaptea….de care ii era atat de  frica.

Azi, au ramas in urma ei, o sacosa cu lucruri si …un milion de amintiri frumoase. Cu familia noastra numeroasa, cu copiii si nepotii ei.

Am ramas si eu cu…o multime de intrebari si cuvinte nerostite.

Intre ziua de ieri si azi, s-a mai dat o lupta, dar ea a pierdut-o.

Ramai, cu bine, matusa mea, si somn lin acolo unde esti!

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

As vrea sa le spun parintilor mei

f927d30c49872e3ffb740265f93e9ca1

As vrea sa le spun parintilor mei atatea lucruri atunci cand sunt cu ei, si parca de fiecare data, nu-mi gasesc cuvintele sau zboara timpul prea repede…Sau avem alte 1000 de lucruri de facut.

As vrea sa le spun parintilor mei ca le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, ca mi-au daruit o copilarie de vis, ca nu m-au lasat singura pe lume, si o am pe sora mea pe care o iubesc enorm, ca s-au sacrificat toata viata sa mergem noi in tabere, excursii, la facultate…As vrea sa le spun ca sunt o femeie si o mamica implinita astazi, datorita lor. Mi-au dat aripi sa zbor si m-au invatat principii sanatoase.

As vrea sa le sarut mainile muncite si sa-i trimit intr-o vacanta binemeritata. Nu au nicicand timp sau bani. Pentru ei. Toata energia pare ca a fost risipita pe noi, copiii lor.

As vrea sa nu treaca atata timp intre telefoanele si vizitele mele acasa, ca sa nu aud vocea resemnata a mamei: “Cand vii acasa, mama?”.

As vrea sa nu invat niciodata sa pun muraturi sau sa fac zacusca. Pentru ca mama le face cele mai bune.

As vrea sa nu-i impovarez cu grijile si teama mea de boala, batranete, moarte. As vrea sa nu simta ca ma doare fiecare fir alb al lor si fiecare an care se mai asterne …

As vrea sa fiu ACASA in fiecare zi si sa nu pierd nicio zi cu ei.

Sa fiu mai buna, mai toleranta, mai intelegatoare, sa ma impac si sa accept unele lucruri ca fiind….exact asa cum sunt. Tot, din prea multa dragoste, nu o fac.

Ma gandesc ca am facut prea putine poze cu ei, ca am fost in prea putine vacante cu ei, acum de cand suntem noi mari, si, cred ca ar trebui sa le spun si mai des ca II IUBESC.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari