Tag : gradinita

“Am fost cea mai fericita in gradinita”

 

Sara are nostalgia gradinitei. Cand vorbeste despre anii aceia, se lumineaza la fata si devine melancolica.

Mi-a spus ca atunci, a fost cea mai fericita.

Pentru ea madelaina lui Proust va fi papanasul din gradi. Oricati am incercat, niciunul nu a mai avut acelasi gust:)

Ii e dor de educatoarea ei buna si calda, de jucariile de acolo, de patuturile mici unde dormeau insirati ca sarmalutele, de sortuletele colorate.

Ii e dor de curtea gradinitei si are amintirile atat de vii: coronite de flori, jocuri distractive, leaganul si toboganele unde era cea mai mare distractie.

II lipsesc povestile de la gradi, covorul pe care se jucau, serbarile colorate si bulinele rosii.

Iubeste scoala si are prieteni multi, o adora pe doamna invatatoare, dar, clar, o particica din sufletul ei a ramas acolo, in gradi, unde a fost cea mai fericita. Pentru ea, ruptura nu a fost definitiva. Mergem zilnic dupa Sofia. De multe ori, cand intram in gradinita, si simte miros de mancarica, o vad ca inchide ochii si  trage aer in piept…..sa ia un pic cu ea. Din “aerul de gradinita” sau “o farama de fericire”.

879de4c205e1a54f6cb8309ebbd8d552


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Cum sa le spun copiilor mei?

156ef4b3b095147a59aa119af09bacba

http://www.pinterest.com

Cresc si intrebarile lor devin tot mai dificile.

Si ce as putea sa le spun copiilor mei care ma intreaba  candid:

De ce vorbeste atat de urat domnul acela suparat?
De ce claxoneaza isteric soferii in intersectie cand de-abia s-a facut galben?
De ce doamna isi smuceste si loveste copilul?
De ce multi prieteni de-ai nostri au ales sa locuiasca in alta tara?
De ce arunca fetita pe jos ambalajul de la ciocolata?
De ce am renuntat la jobul meu?
De ce nu mergem mai des in vacanta?
De ce stau oamenii pe strada cu mana intinsa?

Jonglez printre raspunsuri care sa nu trunchieze adevarul, dar care sa nu le taie aripile.

Le vorbesc despre un sistem de valori (si imi inghit lacrimile, pentru ca stiu sigur ca nu il avem toti).
Le vorbesc despre reguli pe care trebuie sa le respectam pentru ca asa este intr-o comunitate (si imi inabus revolta, pentru ca nu toti respecta regulile).
Le vorbesc despre dragoste si armonie si echilibru si toleranta si generozitate si bun simt (si sper din tot sufletul meu de parinte ca lumea lor va fi mai buna, si mai frumoasa si mai curata).

Si cum as putea sa le spun copiilor mei ca m-am gandit si eu sa plecam de aici de 1000 de ori, ca mi-am muscat limba de alte 100 de ori in parc sau la scoala sau la gradinita, ca visez si eu sa vad si sa descopar lumea cu ele, ca nu mai suport sa deschid televizorul, ca nu mai urmaresc stiri si politica si ca ma pierd in atatea angoase si intrebari si incercari….pentru ELE si pentru lumea lor mai buna.


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Vlad si patul umblator

0c6875a6df81c0e819bd97d6fd2d5ee2

A fost odata un baietel pe nume Vlad. Avea 4 ani si mergea la gradinita.

In fiecare zi insa, parintii sai aveau o maaaare problema, Vlad nu se putea trezi si mereu intarzia.
Nu numai ca nu se putea trezi la timp, dar îi era o lene sa se dea jos din pat, ceva de speriat. Mama lui incercase toate trucurile: cu binisorul, cu mustruluiala, degeaba. Vladut nu se lasa convins, si pace!

Am uitat sa spun, ca altfel, Vladut, era un copil foarte destept si ii placea sa inventeze lucruri. Acesta era si motivul pentru care se culca seara mai tarziu. Inventa si incerca inventiile sale.

Intr-una din diminetile in care mama il ademenea cu arome de clatite, Vladut se gandi ce bine ar fi sa poata sa ajunga cu pat cu tot oriunde isi doreste.
Daaaaaaaaa….cum de nu se gandise pana acum? Un pat umblator!!!
Uraaaaaaaaaaaa!!!!

Sari ca ars din pat, se imbraca, infuleca niste clatite ai o zbughi spre gradinita. Cu greu se concentra Vlad la activitatile de acolo. Gandul ii zbura la noua sa inventie si cum va avea cea mai comoda viata.

Ajuns acasa, se puse pe treaba. Desena, isi imagina, incerca. Gata! Patul lui avea 4 roţi un volan, pedale de acceleratie, frană.
Noroc ca locuia la casa, cum ar fi coborat patul pe scarile unui bloc? Desigur, avea sa se bucure de inventia lui tot timpul.

Adormi incantat si visa ca zbura cu patul lui deasupra cartierului, a orasului, si apoi zabovea pe norii pufosi.

-Haide, Vlad, trezeste-te! Iarasi ajungi ultimul la gradinita!
Vlad se trezi si zambi satisfacut. Ce vor zice parintii de noua sa inventie?

Cocotat in mijlocul patului conduse in bucatarie, lua bolul de cereale il manca, conduse spre baie, isi spala dintii. Aici a intrat cam greu, dar totusi, a reusit. Se imbraca in hainele pregatite de mama si pleca.

Parintii priveau inmarmuriti cum patul si fiul lor ieseau din casa si se indreptau spre gradinita.
Traversa strada si intra in curtea gradinitei. Parintii si copiii priveau inventia nastrusnica.
Unii copii plangeau pentru ca voiau si ei masina dintr-asta mare.

Educatoarea care a privit scena, a zambit şi l-a poftit pe Vlad inauntru.
Copiii erau aşezati in semicerc, insa Vlad cu patul lui umblator nu avea loc.
La masa, nu i-a placut, toti copiii radeau si faceau glume pe seama inventiei sale.

De dormit, a dormit in patul sau, dar nu i s-a parut distractiv. Ceilalti povesteau si chicoteau. El, nu intelegea nimic, era prea departe.

La finalul zilei, cand au iesit afara, Vladut s-a ridicat din patul lui si s-a dat pe hinta, tobogan, s-a jucat sotron si a cules floricele pentru doamna educatoare.
Cand i le-a dat, ea l-a întrebat bland:
-Vlad, nu iti mai place inventia ta?
-NUUUUU, îl voi folosi doar la somn, e plictisitor si pierd toată distractia.  Am crezut ca toti imi vor invidia patul, dar, de fapt eu i-am invidiat pe ei. Vreau sa fiu din nou asa. Ca ei, prietenii mei. Patul asta sa mearga sa vindece de lene alt copil, eu m-am lecuit, rase Vlad si impinse patul cat mai departe.
431a6601833f8115d082878a0071f1d7

 

Copyright Gabriela Marginean 2014


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru copii

Cum le ocupam timpul micutilor intr-un mod placut si util?

20140919_092603

Fie ca merge la gradinita sau scoala, sunt de parare ca in afara orelor de acolo, e bine ca micutii sa fie expusi si altor tipuri de activitati extrascolare. Sa le dezvolte abilitati, deprinderi, sa isi exploreze pasiunile sau sa descopere unele noi.

In cazul in care si le aleg ei, e si mai bine, daca nu, e bine sa-i orientam noi spre diverse tipuri de activitati, in functie de personalitate, nevoi, afinitati.

La inceput de an scolar am auzit foarte multi parinti interesandu-se de astfel de activitati, fie ele statice, fie de miscare. Posibilitatile si optiunile sunt nelimitate, de la sah, limbi straine, instrument, arte, dans, majorete, teatru de papusi, design vestimentar, balet, gimnastica ritmica, inot, pana la karate, escaladari, schi, arte martiale. Palatul Copiilor, after-school-uri, fundatii, ONG-uri, complexe sportive sunt doar o parte din optiunile pe care le avem la dispozitie.

In cazul nostru a fost simplu, orientarea artistica a Sarei si-a spus cuvantul, ea a fost cea care a optat categoric pentru balet si cursurile de arta. Sofia e interesata de tae kwon do, pe de alta parte:)  Inot fac amandoua, marturisesc, asta a fost optiunea noastra a parintilor:), dar aveau nevoie si de miscare.

Acasa incurajez activitatile creative, aproape in fiecare zi facem cate “un atac al artei”, ne jucam “de-a scoala”, “de-a vacanta”, gatim impreuna, facem sport impreuna, cantam si dansam. Incercam sa transformam activitatile curente, domestice, in timp de calitate al nostru. Si de cele mai multe ori ne reuseste.

Cred si sustin importanta acestor activitati in dezvoltarea personala a copiilor nostri. Prefer de 1000 de ori sa consumam timpul alocat televizorului sau tabletei, unei activitati artistice sau sportive.


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari