Tag : inima

Nu incerca sa-l schimbi, iubeste-l pur si simplu!

a8dc75fcd7c90c629fd395fac1f8a2ec

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atunci cand pierzi trufia de a crede ca esti stapan pe inima celui de langa tine, ai gasit-o.

Atunci cand incetezi sa mai vanezi defecte, sa critici, sa incerci sa schimbi ceva la el, ai gasit-o.

Atunci cand, dincolo de ce spun ceilalti sau mai presus de norme sociale si conventii, tu ai incredere in el, ai gasit-o.

Atunci cand nu mai lasi lucrurile marunte sa te impiedice sa vezi ceea ce e important cu adevarat, ai gasit-o.

Atunci cand ii respecti intimitatea, spatiul personal, visele si il sprijini sa si le implineasca, ai gasit-o.

 

IUBIREA ADEVARATA

 

Iubirea adevarata, e pentru fiecare altfel. Dar, in esenta, insumeaza tot ceea ce ne face fericiti. Pe fiecare altceva.

Eu nu cred in iubirile in care gelozia pandeste perfida la colt. Nu poti iubi pe cineva pana intr-acolo incat sa vrei sa-l controlezi, sa-l domini, sa-l anulezi.

Asa cum nu cred nici in iubita care incearca cu obstinatie sa-l schimbe pe cel de langa ea. Nu posedam pe nimeni. Nu ne apartinem decat noua insine. Tot incercand sa schimbi cate ceva, nu faci decat sa-l pierzi putin cate putin in fiecare zi, Nu-ti da voie sa uiti de ce te-ai indragostit de el, atunci, la inceput.

Si nu cred ca  putem imparti totul la doi. Visul meu, nu trebuie sa fie obligatoriu si visul lui. Dorintele mele nu trebuie musai sa coinicida cu ale lui. Suntem entitati diferite, personalitati diferite.

Iubirea,  asa cum o vad eu, inseamna sa faci totul pentru a-ti indeplini visul si sa-l sprijini pe cel de langa tine sa faca acelasi lucru.

Iubirea adevarata inseamna, in cele din urma, sa fauresti vise comune si sa le traiesti frumos!

Foto: www.pinterest.com

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

“Cel mai mult imi iubesc sora”

20150120_191902

“Mami, te superi? Dar eu cel mai mult din lume o iubesc pe Sofia pentru ca e surioara mea.”

Si inima mea  tresalta de bucurie, pentru ca am realizat cel mai important lucru, fetele mele se iubesc si au grija una de alta.

Nu a fost intotdeauna usor. Se cearta si ele, au fost momente cand s-au tras de par, au fost foarte multi care-i spuneau Sarei ” las-o pe sora ta, ca e mai mica”.

Nu am folosit niciodata argumentul varstei, ar fi fost frustrant pentru Sara, si, sunt sigura, fara rezultate.

Am pastrat zile “doar cu  Sara” si zile “doar cu Sofia” in care am colindat mall-ul, am mancat inghetata, ne-am dus la film. La inceput se bucurau, acum, nu mai vor . Cel mai bine se simt impreuna.

Nu am intervenit in conflictele lor, decat daca a fost imperios necesar. Iar daca am facut-o, nu am fost inchizitor sau judecator. Pedeapsa s-a impartit la doi.

Am facut totul impreuna, daca Sara are teme, Sofia face si ea o fisa, daca Sofia merge la dans, Sara vine cu noi si o asteptam, citind o carte sau desenand ceva.

In goana nebuna a timpului, am invatat sa transformam orice activitate in momente frumoase, doar ale noastre. Pe masina, jucam fazan sau conversam in  engleza. Asteptarile pe holul Palatului Copiilor intre lectiile lor de dans, balet sunt prilejuri de a petrece timp impreuna, de a afla mai multe de la scoala, gradinita, despre prieteni, dorinte ascunse, vise.

Sunt mereu impreuna, din clipa in care a venit Sofia acasa de la maternitate. Intre ele e cea mai pura si mai curata dragoste. Dupa rugaciunea de seara, inchid usa la camera lor si le aud chicotind.  Au deja mici “secrete”. Noaptea ma trezesc sa vad daca nu s-au dezvelit. De cele mai multe ori le gasesc tinandu-se in brate.

Am realizat cel mai extraordinar lucru. Se au una pe alta si se iubesc. Iar eu sunt cea mai fericita mamica.

20150120_192002-1


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ana si comoara ascunsa

7682cab9c9f0585a4988870751dcd78a

 

A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Ana. Ana avea 6 ani si era singura la parinti.
Se plictisea si mereu ii intreba pe parintii ei de nu are si ea o surioara. Se juca singura cat era ziua de lunga, papusile, plusurile si cartile erau cei mai buni prieteni ai ei.

Intr-o zi, o zi de vara ca toate celelalte, se juca in curtea casei la nisip. In timp ce construia si lua cu lopatica nisipul, Ana descoperi ceva. Era ceva care sclipea…Un glob. Ei, dar ce scria inauntru?
“Pune-ti o dorinta pana maine si se va implini.”

Ana era tare uimita. Auzise ea de zane si spiridusi, dar nu intalnise nicicand una. Intra in casa imbujorata de emotie si dadu buzna in camera ei. Mama o urma ingrijorata:

-Ana, ce-i cu tine? S-a intamplat ceva?
-Nu, mama, doar am o idee si vreau sa ma gandesc la ea.
-Hmmm….vrei sa te ajut cu ceva? intreba grijulie mama.
-Nu…cred ca nu….va trebui sa ma descurc singura. Te iubesc, mama. Paaaa.

Mama iesi. Iar Ana se arunca pe pat imbracata si incaltata. Era prea emotionata sa se schimbe si sa se descalte.
Mii de ganduri ii zburau prin cap: ” Ce sa cer?” “Ce imi doresc cel mai tare?” “Bicicleta noua?” “Barbie sirena?”,”O trusa de pensule?” “Un joc nou?” Brusc….se intrista…”Dar cu cine sa ma joc? Sunt singurica toata ziua…”

Dintr-o data se lumina. Stiu ce dorinta voia sa i se implineasca. Una singura. Sa aiba o surioara cu care sa se joace. Scrise pe un biletel dorinta sa. Si fugi afara la groapa de nisip. Puse biletelul alaturi de globul de sticla. Si astepta. Nimic. Mai statu un pic. Nu se intampla nimic. Nimeni nu venea. Nicio zana. Nimeni.

Pleca ingandurata in casa. Seara isi spuse rugaciunea si adormi. A doua zi dis de dimineata fugi iar afara si cauta infrigurata globul de cristal. Nu mai era acolo. Nici biletul ei. In schimb, gasi acolo un saculet. Il deschise si citi:” Daca vrei sa ti se indeplineasca dorinta, trebuie sa treci prin trei probe. Urmeaza indiciile. Urmatorul il vei gasi in camera ta in dulapul cu hainute.”

Ana se indrepta cu pasi grabiti spre casa, intrebandu-se ce trebuia sa faca pentru a i se indeplini dorinta. Ajunsa in camera ei, deschise dulapul si gasi agatat de umeras urmatorul bilet: ” Ia rochita ta alba si pantofii de lac si du-te la vecina ta, Ioana, si ofera-i-le cadou. Merge la o nunta si nu are bani de hainute noi.”

Ana ramase cu biletul in maini descumpanita. Iubea rochita alba. Si pantofii de lac. Cum sa le dea altcuiva?
Nu intelegea probele astea ciudate si hotari sa abandoneze jocul. Se gandi ca are totusi prietenii si vecinii si camera asta era doar a ei, si toate jucariile… si e bine asa…Chiar…daca ar mai veni o surioara unde ar dormi? In camera ei nicidecum. Uita de gandurile astea si se lua cu joaca.

Manca, dormi si a doua zi in curte, la joaca se gandi sa mearga iar in locul misterios sa vada daca mai gaseste ceva. Gasi o inima mare rosie de carton. Nu a inteles ce e cu ea si a fugit in casa. I-a aratat mamei inima si i-a povestit de intamplarea din ultimele zile.

Mama a zambit cald si a luat-o pe Ana in brate. I-a pus inima de carton pe inimioara ei care batea si i-a spus:
-Ana, eu cred ca zana ta buna a vrut sa iti spuna si sa iti arate cat de mare e dragostea de sora. Tu nu ai de unde sa stii asta, pentru ca nu ai avut o sora sau un frate, dar atunci cand o sa ai, daca se va intampla asta, o sa vezi ca inima ta e maaaare si acolo e inca multa dragoste de daruit. O sa mai vezi ca totul se imparte la doi, de la dragoste, la hainute, la jucarii, dulciuri…Dar merita, pentru ca dragostea de frati e neasemuita.

-Chiar? Ana privea ingandurata inima rosie de carton. Pot sa o pastrez, mami?
-Sigur, Ana, pastreaz-o si gandeste-te la ceea ce am discutat. Poate zana va tine cont de dorinta ta, spuse mama zambind.

Ana pleca in camera ei si puse inima de carton pe birou. Lua un creion si trasa o linie, impartind inima in doua: una a ei, una a surioarei ei.

Copyright Gabriela Marginean 2014


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru copii