Tag : iubire

Hello, 2016! Sunt pregatita pentru inca un an fabulos!:)

 

DSC_0284-212294852_880775152038052_8101038781476098460_nDSC_0350

 

 

 

 

 

 

2015 a trecut ca un tren de mare viteza. Abia m-am dezmeticit.

Am ramas cu gustul placut al unui Revelion in familie. Cu sampanie in gerul rece, karaoke, joc de mima si artificii ca atunci cand eram mici. Cu copiii fericiti care ne-au multumit spunandu-ne ca a fost cea mai tare petrecere,

Sunt multumita. Am facut sa conteze fiecare clipa. Sau cel putin, m-am straduit.

Am cunoscut oameni frumosi si noi, iar pentru asta sunt recunoscatoare.

Mi-am ajutat si sprijinit copiii cum am stiut mai bine, i-am iubit cat de mult am putut si am avut grija sa o simta.

Mi-am indeplinit un vis drag si asta ma face extrem de fericita. Nu as fi putut sa o fac fara sprijinul lui. Ii multumesc din nou si ii spun simplu:

Te Iubesc. Voi continua sa citesc mult si sa scriu, pentru ca scrisul are un efect terapeutic si benefic asupra mea.

Am inceput proiecte noi la job si abia astept sa le continuam, dezvoltam.

Ne mutam in casuta viselor. O sa o facem ACASA si abia astept.

Suntem sanatosi. Iar asta e cel mai important. O sa putem sa transformam orice dorinta in ceva palpabil si viu. Numai de noi depinde. Si de cat de uniti vom ramane.

Va doresc un an plin de iubire si curaj. Faceti sa conteze fiecare clipa si indrazniti sa visati! Un 2016 fabulos sa aveti!

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Pentru voi

IMG_0157-bl 2oVoi, cu zambetul stirb si ochi umezi calzi

Voi, cu rasul cristalin, usor gutural

Voi, care  stalciti adorabil unele cuvinte

Voi, cu replici furate din filme incercand sa pareti oameni mari

IMG_0042 1

Voi, analizandu-mi mancarea ca niste adevarati Master Chefi

Voi, pe bancheta din spate a masinii, ca in visul meu dintotdeauna

Voi, cu chicotelile si jocurile voastre, dansuri, karaoke, imi amintiti de mine si de sora mea, si de cat de frumoasa a fost copilaria noastra.

Voi, azi, acum, aveti nevoie de mine. Ma cautati si ochii vi se lumineaza cand ma gasiti, chiar daca ne-am vazut a …nu stiu cata oara azi.

Voi, ma imbratisati fara nici un motiv si fara sa asteptati absolut nimic in schimb. Ma iertati cu atata usurinta si ma iubiti neconditionat.

Imi faceti desene, felicitari, inimioare si floricele, iar eu nu ma indur sa arunc nici una, chiar daca frumoasele voastre cutii de amintiri au devenit neincapatoare.

Si stiu, si mi se pune mereu un nod in gat cand ma gandesc ca trece mult prea repede acest timp al nostru, si ca veti creste mai mari si veti avea din ce in ce mai putina nevoie de mine. Si….desi fac poze, si scriu jurnale si blog si indes lucruri in cutiile voastre, stiu, ca cele mai pretioase amintiri vor ramane, aici, in sufletul meu, pentru totdeauna.

Pentru voi, minunile mele roz, stiu sigur ca nu exista nimic ce nu as putea face, pentru ca voi, imi daruiti aripi si infinita dragoste.

De aceea, cand sunt  uneori obosita de alergatura de peste zi, in momentele cand ma simt coplesita,  in diminetile cand ma trezesc cu dureri de spate pentru ca am dormit  intre voi doua, imi incolteste in minte si in suflet un singur  gand:

Bucura-te  azi de frumusetea si candoarea lor. Fa-le sa fie mandre ca esti mamica lor si fii la randul tau mandra de toate realizarile lor-  pasi marunti, dar, importanti pentru ele, care le vor da aripi si le  vor contura minunat personalitatea.

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Sa nu uiti sa imi spui ca ma iubesti

f83f949e34cb0e8364776ea9a72a660b-love

Cand te-am cunoscut aveai aerul acela jucaus si un simt al umorului debordant. Aveai o pasiune si o pofta de viata care imi placeau la nebunie si cu care ma hraneam si eu. Ne plimbam de mana si imi spuneai ca ma iubesti. Imi faceai mereu surprize, iar eu adoram asta.

Am devenit prieteni, iubiti, apoi soti, parinti. Au trecut…15 ani de cand suntem impreuna si peste o saptamana …13 de cand sunt sotia ta. Am avut de toate in anii acestia. E drept nu pe toate laolalta in acelasi timp:)

A fost pasiune, dragoste, magie, dezamagire, rutina, incredere, prietenie. Momente in care am fost cea mai fericita femeie, cea mai implinita mamica, momente in care mi-am pierdut cel mai bun prieten si momente cand am luptat sa il regasesc. Nu a curs totul asa de lin ca la inceput, pe alocuri, a trebui sa ne regasim reperele si directia.

Au fost clipe cand parea mai simplu sa fii singur decat cu cineva cu care te simteai oricum… singur. Nu mai eram nici soti, nici prieteni, nici iubiti….ci doar, parintii copiilor nostri. Da, au fost si momentele acelea…cand am lasat rutina sa omoare dragostea.

Dar a  existat ceva..acel ceva…si noi nu l-am lasat sa moara, mereu a renascut ca pasarea Phoenix si ne-a  aratat ce frumoasa e viata, ce minunat  e sa iubesti si sa fii iubit,  ce bine e sa te poti baza pe cineva si sa ai un suflet alaturi.

Stiu ca noi suntem de pe Venus, iar voi de pe Marte, dar as vrea sa nu uiti niciodata urmatoarele lucruri:

  • sa imi spui ca ma iubesti, cu cat mai des, cu atat mai bine:), as prefera zilnic
  • sa nu mai uiti niciodata sa ma saruti la plecare si la sosire
  • sa continui sa imi faci surprize si sa imi aduci trandafiri, te ador pentru asta
  • sa nu iti pierzi simtul umorului
  • sa te uiti din cand in cand cu mine la o comedie romantica, chiar daca stiu ca preferi SF-ul
  • sa ne bem in continuare cafeaua de dimineata impreuna.
  • sa ramai cel mai bun prieten al meu.

Iar eu….te voi iubi neconditionat.

 

 

 

Sursa foto: www.pinterest.com

Copyright 2014 Gabriela Marginean


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ana si comoara ascunsa

7682cab9c9f0585a4988870751dcd78a

 

A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Ana. Ana avea 6 ani si era singura la parinti.
Se plictisea si mereu ii intreba pe parintii ei de nu are si ea o surioara. Se juca singura cat era ziua de lunga, papusile, plusurile si cartile erau cei mai buni prieteni ai ei.

Intr-o zi, o zi de vara ca toate celelalte, se juca in curtea casei la nisip. In timp ce construia si lua cu lopatica nisipul, Ana descoperi ceva. Era ceva care sclipea…Un glob. Ei, dar ce scria inauntru?
“Pune-ti o dorinta pana maine si se va implini.”

Ana era tare uimita. Auzise ea de zane si spiridusi, dar nu intalnise nicicand una. Intra in casa imbujorata de emotie si dadu buzna in camera ei. Mama o urma ingrijorata:

-Ana, ce-i cu tine? S-a intamplat ceva?
-Nu, mama, doar am o idee si vreau sa ma gandesc la ea.
-Hmmm….vrei sa te ajut cu ceva? intreba grijulie mama.
-Nu…cred ca nu….va trebui sa ma descurc singura. Te iubesc, mama. Paaaa.

Mama iesi. Iar Ana se arunca pe pat imbracata si incaltata. Era prea emotionata sa se schimbe si sa se descalte.
Mii de ganduri ii zburau prin cap: ” Ce sa cer?” “Ce imi doresc cel mai tare?” “Bicicleta noua?” “Barbie sirena?”,”O trusa de pensule?” “Un joc nou?” Brusc….se intrista…”Dar cu cine sa ma joc? Sunt singurica toata ziua…”

Dintr-o data se lumina. Stiu ce dorinta voia sa i se implineasca. Una singura. Sa aiba o surioara cu care sa se joace. Scrise pe un biletel dorinta sa. Si fugi afara la groapa de nisip. Puse biletelul alaturi de globul de sticla. Si astepta. Nimic. Mai statu un pic. Nu se intampla nimic. Nimeni nu venea. Nicio zana. Nimeni.

Pleca ingandurata in casa. Seara isi spuse rugaciunea si adormi. A doua zi dis de dimineata fugi iar afara si cauta infrigurata globul de cristal. Nu mai era acolo. Nici biletul ei. In schimb, gasi acolo un saculet. Il deschise si citi:” Daca vrei sa ti se indeplineasca dorinta, trebuie sa treci prin trei probe. Urmeaza indiciile. Urmatorul il vei gasi in camera ta in dulapul cu hainute.”

Ana se indrepta cu pasi grabiti spre casa, intrebandu-se ce trebuia sa faca pentru a i se indeplini dorinta. Ajunsa in camera ei, deschise dulapul si gasi agatat de umeras urmatorul bilet: ” Ia rochita ta alba si pantofii de lac si du-te la vecina ta, Ioana, si ofera-i-le cadou. Merge la o nunta si nu are bani de hainute noi.”

Ana ramase cu biletul in maini descumpanita. Iubea rochita alba. Si pantofii de lac. Cum sa le dea altcuiva?
Nu intelegea probele astea ciudate si hotari sa abandoneze jocul. Se gandi ca are totusi prietenii si vecinii si camera asta era doar a ei, si toate jucariile… si e bine asa…Chiar…daca ar mai veni o surioara unde ar dormi? In camera ei nicidecum. Uita de gandurile astea si se lua cu joaca.

Manca, dormi si a doua zi in curte, la joaca se gandi sa mearga iar in locul misterios sa vada daca mai gaseste ceva. Gasi o inima mare rosie de carton. Nu a inteles ce e cu ea si a fugit in casa. I-a aratat mamei inima si i-a povestit de intamplarea din ultimele zile.

Mama a zambit cald si a luat-o pe Ana in brate. I-a pus inima de carton pe inimioara ei care batea si i-a spus:
-Ana, eu cred ca zana ta buna a vrut sa iti spuna si sa iti arate cat de mare e dragostea de sora. Tu nu ai de unde sa stii asta, pentru ca nu ai avut o sora sau un frate, dar atunci cand o sa ai, daca se va intampla asta, o sa vezi ca inima ta e maaaare si acolo e inca multa dragoste de daruit. O sa mai vezi ca totul se imparte la doi, de la dragoste, la hainute, la jucarii, dulciuri…Dar merita, pentru ca dragostea de frati e neasemuita.

-Chiar? Ana privea ingandurata inima rosie de carton. Pot sa o pastrez, mami?
-Sigur, Ana, pastreaz-o si gandeste-te la ceea ce am discutat. Poate zana va tine cont de dorinta ta, spuse mama zambind.

Ana pleca in camera ei si puse inima de carton pe birou. Lua un creion si trasa o linie, impartind inima in doua: una a ei, una a surioarei ei.

Copyright Gabriela Marginean 2014


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru copii

Suntem mai frumosi in ochii copiilor nostri

20140524_112047

Ne place sau nu suntem modelul copiilor nostri. Fetitele vor purta mereu rochii si tocuri ca mamicile lor, vor adora fardurile si gentile, iar baietii vor dori sa devina barbati adevarati ca taticii lor.

Copiii sunt cel mai bun barometru al reusitei noastre in educatie si oglinda parintilor. Modul in care vorbesc, se comporta, se raporteaza la lume, la viata are legatura cu “cei 7 ani de acasa”.

Ai facut treaba buna ca parinte:
-daca ti se spune la scoala sau la gradinita ca ai un copil bine crescut
-daca isi face cu usurinta prieteni
-daca nu jigneste si e atent la nevoile celorlalti
-daca are incredere in fortele proprii
-daca se joaca mult, rade si e fericit…

Copiii au sufletul mare si mintea nepervertita. Sunt generosi si toleranti. Uita si iarta micile noastre greseli. Pentru ca ne iubesc neconditionat. Dintre toate lucrurile de pe lumea asta, de unul singur au cea mai mare nevoie: NOI. PARINTII.

“Mami, esti ca o zana”, ” Tati, esti cel mai frumos barbat” “Mama mea este cea mai frumoasa” sau “Tatal meu este cel mai puternic”. Asa ne spun si ne vad ei. Buni. Frumosi. Puternici.
Suntem, clar, mai frumosi in ochii copiilor nostri. Sa nu-i dezamagim niciodata!


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari