Tag : parinti

Ce astept de la tine, scoala draga?

copil-la-scoala

“Cand am mers la scoala, m-au intrebat ce vreau sa fiu cand o sa cresc mare. Eu am scris “FERICIT”. Mi-au spus ca nu am inteles intrebarea, iar eu le-am raspuns ca nu au inteles viata…”

                                                                      John Lennon

 

 

 

 

Mi-au placut tare mult vorbele de mai sus si mi-au reamintit pentru a nu stiu cata oara care sunt asteptarile mele fata de scoala.

Imi doresc :

  • Sa nu mai fim nevoiti  sa renovam fiecare clasa in care ajung copiii nostri. Imi imaginez ca directorul scolii are o adevarata strategie de rotatie, astfel incat sa ajunga sa fie echipate si amenajate toate salile de clasa. Trist, si de neinteles.
  • Sa nu se mai schimbe in fiecare an cate ceva, sa fie lasate lucrurile sa se aseze si sa poata fi urmarite efectele acestei reforme. Vocea noastra, a parintilor, sa conteze cu adevarat.
  • Sa nu se aglomereze cu fiecare an mai tare materia, ci dimpotriva, luand exemplul altor sisteme de invatamant eficiente din Europa sa se aeriseasca si sa se decongestioneze, spre binele si fericirea copiilor nostri. E normal, si indicat chiar sa aiba timp de activitati extra-scolare si sa se poata juca.
  • Sa ne intalnim la sedinte nu ca sa semnam tone de documente in care “scoala” isi ia toate masurile de siguranta si se absolva din start, de orice vina i-ar putea fi imputata, ci, ca sa discutam deschis despre copiii nostri, despre ce putem face concret ca “sa schimbam ” sistemul
  • Ca in locul temelor clasice  sa fie pusi sa gandeasca, sa argumenteze, sa gaseasca solutii, sa lucreze in echipe pe proiecte, sa faca experimente
  • Sa nu  ne mai cramponam de FB-uri, premii si  topuri, pentru ca in final, nu ele sunt cele care ne transforma in OAMENI, ci suma celorlalte lucruri care se pierd pentru ca nu sunt incluse in “programa”
  • Sa nu mai aud comparatii intre copii, intre scoli, intre cadrele didactice. Singura comparatie acceptata de mine e aceasta: Sa fiu mai bun decat ieri!

Sursa foto: www.desprecopii.com

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari, Uncategorized

Ziua aceasta e doar a ta…mama mea

 

 

c9e2a1ba85d4d3f82787700d643b7765

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

N-a iesit niciodata in fata. Nu era ca alte mamici in comitetele de parinti si nici prietena cu invatatoarea.

A stat parca mereu intr-un con de umbra, punandu-ne pe noi in fata. Si nevoile noastre. Mai putin ale ei.

A mers la serviciu, s-a ingropat in bucatarie, ne-a dus in vacante, ne-a trimis in excursii, la facultate.

Si cand noi am plecat….pe drumurile noastre, ea  a ramas tot acolo, in umbra, parca nestiind, cum sa traiasca numai pentru ea.

Am incercat sa o trimitem in vacante sau sa o rasfatam, pentru ca merita cu prisosinta, dar bucuria ei cea mai mare e tot atunci… cand ne ajuta pe noi. Cu copiii nostri. Nepotii ei.

Vine la noi si atunci sunt cea mai linistita si fericita. Preia controlul casei mele, iar eu ma abandonez intr-o placere vinovata a unei vieti lipsite de griji si responsabilitati. In care nu trebuie sa mai gatesc, sa fac curatenie, ba chiar pot iesi  in oras pentru ca are cine sa stea cu copiii mei. Si ma bucur si apreciez enorm momentele acestea, cu ea langa mine,  in care ma intreaba daca mi-e foame, daca ma doare ceva daca am nevoie de ceva.

Si o strang in brate tare si imi spun in gand ca nu o sa invat niciodata sa pun zacusca sau muraturi pentru ca mama le pune cele mai bune si nu vreau sa o pierd niciodata.

Pentru ca oriunde as fi, oricat de departe si oricati ani as avea, raman copilul mamei mele. Si nu o sa pot sa iti multumesc niciodata indeajuns pentru tot ce ai facut pentru mine!

La multi ani, mama mea!


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ce pot face doua maini dibace de….Ziua Romaniei

Zilele acestea am  vazut la gradinita o gramada de art crafturi legate de Ziua Romaniei.

Am facut si eu o colectie, in caz ca stati pe acasa si vreti sa mesteriti ceva  impreuna cu cei mici. Ei adora asta:)

 

Hora Unirii,  dupa sablon- decupare, colorare:

DSC_2868a

 

 

 

 

 

 

 

hora_unirii

 

 

 

 

 

 

 

Medalii, insigne de buni romani: decupare, lipire

insigne-si-stegulete-1-Decembrie1

 

 

 

 

 

 

 

Stegulete din hartie colorata si scobitori

scobitoare-stegutet-romania

 

 

 

 

 

 

 

Pictura, colorare, decorare  costume populare

noi_suntem_romani

 

 

 

 

 

 

 

 

plansa-de-colorat-cu-copii-in-costum-national

 

 

 

 

 

 

 

Modelare plastelina Harta Romaniei

12

 

 

 

 

 

 

 

Contur Harta Romaniei si umplere cu  hartie creponata

Picture 196

 

 

 

 

 

 

 

Experimente -combinare de culori

ziua-romaniei-1-decembrie_dc9e4ec6bef6da

 

 

 

 

 

 

 

Doar cateva idei, mai sunt nenumarate. Important e timpul de calitate petrecut cu cei mici,

La Multi Ani, Romania!

 

 

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Activitati pentru copii

Iubirea e putere

Cineva, care a ales, demult, ca multi alti prieteni de-ai mei sa isi traiasca viata altundeva decat in…Romania, mi-a trimis aceste randuri.

Am simtit in ele spiritul liber, lipsa barierelor, curajul, generozitatea, lumina.

Multumesc, Daciana, ca ai impartasit aceste ganduri cu noi.


Nu multi au curajul sa vorbeasca despre cuvantul Putere atunci cand vine vorba de Iubire…. DA….Putere! Iubirea ne da puterea sa fim mai intelepti, mai responsabili si mai intelegatori… Puterea de a-i intelege pe cei din jurul nostru, puterea de a asculta si de a ajuta.

Unde este iubirea? Unde sa o cautam, ne intrebam zilnic?

Ti-ai facut timp pentru un minut sa te uiti in jurul tau? La soarele care a rasarit, la roua diminetii, la  prieteniii din jurul tau, la parintii care iti ofera zinic suport, la toate implinirile si realizarile din viata ta?  La toate sansele pe care le-ai  avut, la toate visele pe care le-ai trait?

Atunci, cand vei privi mai atent, vei intelege ca iubirea este aici, este pretutinderi!

Suntem insa, uneori prea egoisti, cerem prea mult si uitam adesea,  ca bucuria si fericirea sunt chiar langa noi, in fiecare zi. Prea orbiti de rutina zilnica sau prea ignoranti sa realizam cat de norocosi suntem, ca am avut sansa de a ne naste.

Dar nu e de ajuns, nu-i asa?
Pentru ca toate acestea ni se cuvin, sunt normale.

Ignoram faptul ca suntem norocosi, si criticam tot ceea ce nu agream, ne plangem, in loc sa iubim pur si simplu. 

Nu avem curajul de a iubi sau poate nu stim cum sa o facem, de unde sa incepem. Hai sa incercam, pentru o zi, sa renuntam la critica, lamentari, egoism si sa iubim neconditionat.

De unde sa incepem? Hai sa incepem cu noi, Sa avem puterea de a ne accepta asa cum suntem, sa realizam ca nu putem
controla viata in totalitate si nici nu putem schimba lucrurile care au trecut.

Incearca sa fii fericit, nu lasa lucrurile negative sa-ti domine existenta zilnica, iubeste fiecare clipa, alege sa fii o persoana mai buna astazi,
descopera in interiorul tau puterea de iubi!

Iubeste cu putere!

f28af53d410cc07d00693adba00d0d17

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Sa nu uiti sa imi spui ca ma iubesti

f83f949e34cb0e8364776ea9a72a660b-love

Cand te-am cunoscut aveai aerul acela jucaus si un simt al umorului debordant. Aveai o pasiune si o pofta de viata care imi placeau la nebunie si cu care ma hraneam si eu. Ne plimbam de mana si imi spuneai ca ma iubesti. Imi faceai mereu surprize, iar eu adoram asta.

Am devenit prieteni, iubiti, apoi soti, parinti. Au trecut…15 ani de cand suntem impreuna si peste o saptamana …13 de cand sunt sotia ta. Am avut de toate in anii acestia. E drept nu pe toate laolalta in acelasi timp:)

A fost pasiune, dragoste, magie, dezamagire, rutina, incredere, prietenie. Momente in care am fost cea mai fericita femeie, cea mai implinita mamica, momente in care mi-am pierdut cel mai bun prieten si momente cand am luptat sa il regasesc. Nu a curs totul asa de lin ca la inceput, pe alocuri, a trebui sa ne regasim reperele si directia.

Au fost clipe cand parea mai simplu sa fii singur decat cu cineva cu care te simteai oricum… singur. Nu mai eram nici soti, nici prieteni, nici iubiti….ci doar, parintii copiilor nostri. Da, au fost si momentele acelea…cand am lasat rutina sa omoare dragostea.

Dar a  existat ceva..acel ceva…si noi nu l-am lasat sa moara, mereu a renascut ca pasarea Phoenix si ne-a  aratat ce frumoasa e viata, ce minunat  e sa iubesti si sa fii iubit,  ce bine e sa te poti baza pe cineva si sa ai un suflet alaturi.

Stiu ca noi suntem de pe Venus, iar voi de pe Marte, dar as vrea sa nu uiti niciodata urmatoarele lucruri:

  • sa imi spui ca ma iubesti, cu cat mai des, cu atat mai bine:), as prefera zilnic
  • sa nu mai uiti niciodata sa ma saruti la plecare si la sosire
  • sa continui sa imi faci surprize si sa imi aduci trandafiri, te ador pentru asta
  • sa nu iti pierzi simtul umorului
  • sa te uiti din cand in cand cu mine la o comedie romantica, chiar daca stiu ca preferi SF-ul
  • sa ne bem in continuare cafeaua de dimineata impreuna.
  • sa ramai cel mai bun prieten al meu.

Iar eu….te voi iubi neconditionat.

 

 

 

Sursa foto: www.pinterest.com

Copyright 2014 Gabriela Marginean


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Educatie in spiritul bunului simt sau dimpotriva?

parinti-si-copii-in-cadrul-unei-familii

“Lumea e o jungla, trebuie sa iti pregatesti copilul pentru ea” sau “Ti-a tras o palma, nu te lasi, ii dai inapoi”, va suna cunoscut?

Ei bine, nu stiu daca le-am facut sau nu un bine fetelor mele, dar nu am putut, in niciun caz sa incurajez violenta, agresivitatea de orice fel. Am sadit in sufletele lor valori in care cred si eu. Le-am incurajat sa fie generoase, tolerante, suportive, chiar daca de foarte multe ori, m-a durut indiferenta si lipsa de reactie a unor parinti.

Am incercat sa le arat fetelor mele o lume, mai frumoasa decat e, cu speranta ca vor descoperi partile urate si rele ale ei cat mai tarziu.

Am cautat mereu partea frumoasa si plina a oricarui pahar. Si acolo unde nu am gasit-o, am facut-o noi, mai buna, mai curata.

Am primit critici, judecati de valoare, si sfaturi. Eu insa, sunt impacata cu alegerile mele. Cred in pasii marunti, in lucrurile mici, dar importante care pun bazele unui intreg. Cred ca daca ne educam frumos copiii, vor creste adulti responsabili si vom avea o lume mai buna si mai frumoasa. Macar pot spera la asta.

Robert Ingersoll  “Este de o mie de ori mai bine să ai bun simţ fără educaţie decât să ai educaţie fără bun simţ”


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Vlad si patul umblator

0c6875a6df81c0e819bd97d6fd2d5ee2

A fost odata un baietel pe nume Vlad. Avea 4 ani si mergea la gradinita.

In fiecare zi insa, parintii sai aveau o maaaare problema, Vlad nu se putea trezi si mereu intarzia.
Nu numai ca nu se putea trezi la timp, dar îi era o lene sa se dea jos din pat, ceva de speriat. Mama lui incercase toate trucurile: cu binisorul, cu mustruluiala, degeaba. Vladut nu se lasa convins, si pace!

Am uitat sa spun, ca altfel, Vladut, era un copil foarte destept si ii placea sa inventeze lucruri. Acesta era si motivul pentru care se culca seara mai tarziu. Inventa si incerca inventiile sale.

Intr-una din diminetile in care mama il ademenea cu arome de clatite, Vladut se gandi ce bine ar fi sa poata sa ajunga cu pat cu tot oriunde isi doreste.
Daaaaaaaaa….cum de nu se gandise pana acum? Un pat umblator!!!
Uraaaaaaaaaaaa!!!!

Sari ca ars din pat, se imbraca, infuleca niste clatite ai o zbughi spre gradinita. Cu greu se concentra Vlad la activitatile de acolo. Gandul ii zbura la noua sa inventie si cum va avea cea mai comoda viata.

Ajuns acasa, se puse pe treaba. Desena, isi imagina, incerca. Gata! Patul lui avea 4 roţi un volan, pedale de acceleratie, frană.
Noroc ca locuia la casa, cum ar fi coborat patul pe scarile unui bloc? Desigur, avea sa se bucure de inventia lui tot timpul.

Adormi incantat si visa ca zbura cu patul lui deasupra cartierului, a orasului, si apoi zabovea pe norii pufosi.

-Haide, Vlad, trezeste-te! Iarasi ajungi ultimul la gradinita!
Vlad se trezi si zambi satisfacut. Ce vor zice parintii de noua sa inventie?

Cocotat in mijlocul patului conduse in bucatarie, lua bolul de cereale il manca, conduse spre baie, isi spala dintii. Aici a intrat cam greu, dar totusi, a reusit. Se imbraca in hainele pregatite de mama si pleca.

Parintii priveau inmarmuriti cum patul si fiul lor ieseau din casa si se indreptau spre gradinita.
Traversa strada si intra in curtea gradinitei. Parintii si copiii priveau inventia nastrusnica.
Unii copii plangeau pentru ca voiau si ei masina dintr-asta mare.

Educatoarea care a privit scena, a zambit şi l-a poftit pe Vlad inauntru.
Copiii erau aşezati in semicerc, insa Vlad cu patul lui umblator nu avea loc.
La masa, nu i-a placut, toti copiii radeau si faceau glume pe seama inventiei sale.

De dormit, a dormit in patul sau, dar nu i s-a parut distractiv. Ceilalti povesteau si chicoteau. El, nu intelegea nimic, era prea departe.

La finalul zilei, cand au iesit afara, Vladut s-a ridicat din patul lui si s-a dat pe hinta, tobogan, s-a jucat sotron si a cules floricele pentru doamna educatoare.
Cand i le-a dat, ea l-a întrebat bland:
-Vlad, nu iti mai place inventia ta?
-NUUUUU, îl voi folosi doar la somn, e plictisitor si pierd toată distractia.  Am crezut ca toti imi vor invidia patul, dar, de fapt eu i-am invidiat pe ei. Vreau sa fiu din nou asa. Ca ei, prietenii mei. Patul asta sa mearga sa vindece de lene alt copil, eu m-am lecuit, rase Vlad si impinse patul cat mai departe.
431a6601833f8115d082878a0071f1d7

 

Copyright Gabriela Marginean 2014


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru copii

“Copilul meu nu vrea sa citeasca”

il_570xN.480987774_12i9

http://ro.pinterest.com/pin/244179611021408897/

Astazi la biblioteca, asteptandu-ne randul la inregistrarea cartilior, o mamica cu lista de lecturi suplimentare astepta descumpanita sa vada ce titluri gaseste. Uitandu-se la noi, eram cu Sara si Sofia, entuziasmate de noile carti, a spus cu durere in suflet: “de-as putea sa-l fac si eu pe copilul meu sa citeasca…”

Mi-am dat seama cu tristete ca nu e prima mamica pe care o aud plangandu-se de lucrul acesta, In jur sau in cercul de prieteni, multi alti parinti se plang ca nu reusesc sa-i faca pe copiii lor sa citeasca.

Fara discutie, ca exista si o structura genetica, si unii  copii sunt orientati spre lectura, in vreme ce altii nu au inclinatia aceasta, dar, ceea ce stiu sigur e ca:

  • Nu parintele trebuie sa se prezinte cu lista de lecturi suplimentare la biblioteca. Le-am inscris pe fetitele mele la biblioteca inainte de a sti sa citeasca. Am rasfoit cartile, ne-am uitat la imagini, am imprumutat si am restituit cartile, conformandu-le la regulile dintr-o biblioteca. Sunt mereu atat de bucuroase cand mergem la biblioteca.
  • Dragostea fata de carti se inradacineaza de la cea mai frageda varsta, parintele are un rol primordial in formarea acestei deprinderi. Spune-i povesti copilului tau inca din burtica si apoi in fiecare seara. Are sanse mai mari sa iubeasca apoi cartile.
  • Suntem un exemplu pentru copiii nostri: daca nu luam noi seara o carte in mana, ci preferam tableta sau laptopul, sa nu ne miram ca la fel fac si ei.
  • Dragostea fata de lectura se cultiva. Fa-l sa iubeasca cartile. Citeste-i de mic seara povesti. Discutati despre ele.
  • Creati un colt magic de lectura: cookies, ceai, poate un baldachin simplu.
  • Incurajeaza cadoul sub forma de carti. Atat pe care le primeste, cat si pe care le ofera.

Sunt cateva idei, cu siguranta mai sunt atatea altele. Dar sta in puterea noastra, parinti, educatori, invatatori, profesori sa-i facem pe copii sa iubeasca cartile. Pentru ca ele ii fac mai frumosi, mai destepti si mai buni.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Suntem mai frumosi in ochii copiilor nostri

20140524_112047

Ne place sau nu suntem modelul copiilor nostri. Fetitele vor purta mereu rochii si tocuri ca mamicile lor, vor adora fardurile si gentile, iar baietii vor dori sa devina barbati adevarati ca taticii lor.

Copiii sunt cel mai bun barometru al reusitei noastre in educatie si oglinda parintilor. Modul in care vorbesc, se comporta, se raporteaza la lume, la viata are legatura cu “cei 7 ani de acasa”.

Ai facut treaba buna ca parinte:
-daca ti se spune la scoala sau la gradinita ca ai un copil bine crescut
-daca isi face cu usurinta prieteni
-daca nu jigneste si e atent la nevoile celorlalti
-daca are incredere in fortele proprii
-daca se joaca mult, rade si e fericit…

Copiii au sufletul mare si mintea nepervertita. Sunt generosi si toleranti. Uita si iarta micile noastre greseli. Pentru ca ne iubesc neconditionat. Dintre toate lucrurile de pe lumea asta, de unul singur au cea mai mare nevoie: NOI. PARINTII.

“Mami, esti ca o zana”, ” Tati, esti cel mai frumos barbat” “Mama mea este cea mai frumoasa” sau “Tatal meu este cel mai puternic”. Asa ne spun si ne vad ei. Buni. Frumosi. Puternici.
Suntem, clar, mai frumosi in ochii copiilor nostri. Sa nu-i dezamagim niciodata!


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari