Tag : timp

Parola de wi fi, va rog!

20150703_094630

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In sfarsit, concediu!  Cat l-am asteptat! Plini de entuziasm, ne facem bagajele, burdusim masina si gata de calatorie.

Dupa un drum lung, dar nu foarte istovitor, ajungem. Ne cazam fericiti si asteptam sa atingem cu picioarele marea si nisipul fierbinte.

Totul e conform asteptarilor, ba chiar peste. Camera frumoasa, spatioasa, terasa minunata, complex ingrijit, cu maslini, portocali, lamai si palmieri.

Baiatul ne ajuta cu bagajele, ne trantim obositi in pat si punem telefoanele la incarcat.

Si brusc, ne loveste. Parola de wi fi.

C isi mai face un drum la masina, trece pe la receptie si vine cu parola. Inainte de orice… meritam o mica pauza. Introducem parola si constatam ca semnalul e foarte slab. Hmmmm. Starea de zen dispare usor si e inlocuita de incordare. Nu se  poate. La un complex de  4****.  Eu ma apuc de desfacut bagajele, resemnata ca e gata cu pauza mea, fetele isi pregatesc costumele de baie, C e agitat. O sa vorbeasca cu managerul, e inacceptabil. Poate or fi probleme doar cu camera noastra.

Mergem la mare, asa facem mereu. Primul lucru. Mergem sa o vedem si sa o atingem. Albastrul acela infinit ne linisteste mereu, ne incarca de energie pozitiva. Si revenim mereu, iremediabil vrajiti.

Uit de tot, de drumul lung, de pana de la sfarsitul calatoriei, de wi-fi si impreuna, ne bucuram de ea. De mare.

Devoram un platou cu fructe de mare proaspete si  ne cufundam intr-un somn odihnitor. Inainte de a inchide ochii, arunc o privire mobilului si ma gandesc ca as fi putut sa imi verific macar mailul. Dar cum nu avem wi-fi adorm bustean.

Ne trezim odihniti si plecam la plaja. La receptie, e proprietara/managerul. Complexul e o afacere de familie. Profitam de ocazie si intrebam care-i treaba cu wi-fi-ul, singurul lucru ramas nerezolvat.

Senina, femeia ridica din umeri si zambind ne anunta ca wi-fi nu exista decat la lobby bar, nu si in camere.

Buuuum.

Mie imi vine sa rad si ma gandesc ca o fi un semn sa citesc mai mult in vacanta asta, nu o sa stea lumea in loc fara net 1o zile, daca arde vreun email vin aici, la lobby. Sotul, insa, e impacientat. Om de vanzari, e destul de dependent de internet.

Plecam bombanind si jurand ca nu vom mai reveni la ei. Auzi, sa nu ai wi-fi in camera.

Si trece o zi. Si inca una. Si nu ne mai verificam nici mailuri, nici nu mai intram pe facebook, ca ne e lene sa mai mergem la lobby bar. Si seara in loc de butonare, bem o butelie de vin sau ne jucam fazan. Si citesc mult pe plaja, in camera si la piscina, ca nu e wi fi. Si vorbesc mult cu C.  Si ne jucam mult toti patru. Concediul perfect. Fara wi fi. Doar noi …si marea.

Iar la sfarsit, in loc de reclamatie, ii multumim doamnei. Ea zambeste cald. Si ne spune in engleza ei stalcita: “Stiti, nu sunteti primii care imi multumesc. Cred ca pur si simplu aveati nevoie sa nu fiti distrasi de nimic.”

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari, Uncategorized

Un lucru bun, un lucru rau

De cand sunt fetele mici, avem un joc al nostru, un fel de rutina a fiecarei seri, in care impartasim un lucru bun care ni s-a intamplat in acea zi, si un lucru rau.

E un joc foarte bun, pentru ca le da posibilitatea sa isi exprime emotiile traite in ziua respectiva, sa discute despre ele  si sa le inteleaga.

De multe ori, ma surpind cu raspunsurile lor candide.

Aseara, spre exemplu:

Sara- Un lucru bun- am invatat la balet pirueta Pique, m-am intalnit cu prietenii mei si ne-am jucat frumos

Un lucru rau- am avut nasul infundat si m-a deranjat:)

Sofia- Un lucru bun- am primit cele mai multe voturi pentru cea mai buna prietena la gradinita, deci sunt populara:)

Un lucru rau- am varsat suc pe masa si pe rochita si m-am impiedicat.

20150110_161559

Clipele acestea, jocurile si vorbele lor imi arata cat de frumoasa si curata e lumea lor. Care sunt lucrurile care dau importanta si valoare  universului copiilor nostri. Si ele nu sunt de natura materiala.

Copiii sunt fericiti cand petrec timp cu mama, tata, cand ies in oras, la film sau joaca Monopoly, prietenii pe care si-i fac, aprecierea  primita la scoala si gradinita, micile succese, performante ii fac fericiti.

Pe scurt, timp de calitate alaturi de familie si aprecierea celor din jur.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Timpul tace, dar trece

 

f218db5d35fae85ddf2cbd89c411d819

Intr-o zi, cand am luat-o pe Sofia de la gradinita, povesteam ca de obicei ce s-a intamplat in acea zi. La un moment dat, brusc si din senin mi-a zis: Mami, timpul tace, dar trece. 

O fi auzind pe cineva, nu stiu, dar din gurita ei a sunat intr-un mare fel:)

Si, da, are dreptate, timpul se scurge cu mult prea mare repeziciune intre luni si vineri, intre un anotimp si altul, intre vacanta de vara si cea de iarna.  Intre ziua mea si ziua lui. Intre semestru si vacanta, intre azi si maine, intre anul acesta si…la anul.

Obisnuiam sa spun si eu, ca abia astept sa vina weekendul sau ca abia astept vacanta, numaram zilele pana la Craciun sau nu mai aveam rabdare pana la 17.00 cand plecam acasa.

Masuram timpul in functie de evenimente majore sau sarcini pe care le aveam de indeplinit.

De multe ori, eram atat de prinsa in goana  nebuna intre acum si mai tarziu, azi sau maine, incat nici nu mai apreciam clipa. Prezentul.E tot ce conteaza Si singurul pe care nu il mai putem intoarce inapoi.

Azi. Fac din fuga noastra continua o amintire memorabila. Clipe care sa insemne ceva. Daca suntem in masina, in trafic, cantam sau ne jucam fazan inventam jocuri sau rime, daca venim de la scoala adunam frunze si facem art-crafturi. Gatim impreuna. Facem concerte si parada modei. Mergem la film sau la teatru. Dansam. Radem mult, foarte mult.

Nu vreau sa pierd nimic din clipele astea. Nu stiu ce va fi maine. Sau mai tarziu. Vor creste mari si isi vor croi propria viata. Acum insa au cea mai mare nevoie de mine. Traim intens acest timp al nostru si ne bucuram de fiecare clipa. Doar asa mai masor azi timpul, in clipe fericite cu familia mea.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Atunci cand dam mastile jos…

e36661a8da0f5b59ae807b75cdb81821

Stii?

Tu, femeia in goana nebuna de la job,  gradinita, scoala, after-school, teme, cluburi, cumparaturi. Acasa.  Curatenie, mancare, copii, joaca, teme, baite, pachete…

Si vine seara. Esti extenuata. De toata alergatura de peste zi. Tensiuni si deadline-uri la job, copii cu personalitate, sot care si-a luat laptopul in brate si crede ca doar el e e obosit si are dreptul la odihna:)

Si stii ca ar trebui sa te demachiezi, sa iti speli dintii si sa iti pui cremele anti-age:) si sa iti faci cele 8  ore de frumusete. Dar …esti prea obosita si prea mare nevoie ai de putin “timp” doar al tau.

Si butonezi absenta televizorul si ai vrea sa termini cartea inceputa ce troneaza pe noptiera. Si ti-ai dori sa nu fi atat ..de extenuata ca sa iti poti pune lenjeria sexy si sa te simti din nou femeia iubita si vie de care s-a indragostit el…

Si mai amani o seara, si inchizi ochii si dai toate mastile jos. Ele te oboseau. Stii asta, nu?

Daca te impaci cu gandul ca nu esti superwomen, si ca nu poti fi mama perfecta, sotia perfecta, angajatul ideal, gospodina perfecta, e totul OK.

Esti doar un om, cu slabiciuni firesti si puteri nebanuite. Esti o mama care se straduieste, o sotie uneori sexy, uneori artagoasa, alteori obosita. Un angajat, nu un robot. Exista menajere, bone, bunici, spatii de joaca si ar trebui sa profiti, ca sa mai scapi de tensiune si griji. Si sa castigi un pic de timp….doar pentru tine.

 

Sursa foto: www.pinterest.com

 

Copyright 2014 Gabriela Marginean


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

As vrea sa le spun parintilor mei

f927d30c49872e3ffb740265f93e9ca1

As vrea sa le spun parintilor mei atatea lucruri atunci cand sunt cu ei, si parca de fiecare data, nu-mi gasesc cuvintele sau zboara timpul prea repede…Sau avem alte 1000 de lucruri de facut.

As vrea sa le spun parintilor mei ca le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, ca mi-au daruit o copilarie de vis, ca nu m-au lasat singura pe lume, si o am pe sora mea pe care o iubesc enorm, ca s-au sacrificat toata viata sa mergem noi in tabere, excursii, la facultate…As vrea sa le spun ca sunt o femeie si o mamica implinita astazi, datorita lor. Mi-au dat aripi sa zbor si m-au invatat principii sanatoase.

As vrea sa le sarut mainile muncite si sa-i trimit intr-o vacanta binemeritata. Nu au nicicand timp sau bani. Pentru ei. Toata energia pare ca a fost risipita pe noi, copiii lor.

As vrea sa nu treaca atata timp intre telefoanele si vizitele mele acasa, ca sa nu aud vocea resemnata a mamei: “Cand vii acasa, mama?”.

As vrea sa nu invat niciodata sa pun muraturi sau sa fac zacusca. Pentru ca mama le face cele mai bune.

As vrea sa nu-i impovarez cu grijile si teama mea de boala, batranete, moarte. As vrea sa nu simta ca ma doare fiecare fir alb al lor si fiecare an care se mai asterne …

As vrea sa fiu ACASA in fiecare zi si sa nu pierd nicio zi cu ei.

Sa fiu mai buna, mai toleranta, mai intelegatoare, sa ma impac si sa accept unele lucruri ca fiind….exact asa cum sunt. Tot, din prea multa dragoste, nu o fac.

Ma gandesc ca am facut prea putine poze cu ei, ca am fost in prea putine vacante cu ei, acum de cand suntem noi mari, si, cred ca ar trebui sa le spun si mai des ca II IUBESC.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari