Tag : univers

Ce vrei sa te faci cand esti mare?

image.axd

Am auzit obsesiv cu totii intrebarea asta. Acum imi vine sa rad, cum ar putea un copil care  abia descopera lumea  si posibilitatile ei infinite, sa stie ce va face cand este adult?  Si cum va trebui sa isi asigure existenta cu ajutorul meseriei alese?

Si totusi…interesant de urmarit cum optiunile din copilarie au legatura cu meseriile alese in viata de adult . In unele cazuri, raspunsul la intrebarea cu pricina e confirmat de alegerea meseriei din viata de adult. In alte cazuri, optiunile initiale s-au transformat in simple pasiuni.  Si, mai este al treilea caz….cele care s-au stins pe drum, pentru ca nu au fost suficient de puternice sa treaca proba timpului.

E clar, cand suntem copii alegem cu sufletul, cand devenim adulti, alegem cu mintea. Rational.

Eu, de exemplu. Am vrut sa fiu prima data, invatatoare. Chiar am fost. Am terminat liceul pedagogic si am fost un an invatatoare. Apoi am facut facultatea si am lucrat pe rand in publicitate, marketing, PR, marketing…

Lumea copiilor m-a chemat din nou, atunci cand am devenit eu insami mamica. M-am reintors in gradinita, ca educatoare. Am crezut ca voi fi mai aproape de fetele mele. Nu se rupsese inca celebrul cordon:)

Am stat 1 an acolo, poate unul dintre cei mai frumosi si mai grei ani din viata mea. Acolo am decoperit si alt univers decat cel roz:), am patruns in universuri de zane si printi, acolo am, descoperit maretia si candoarea sufletului de copil, acolo am vazut si am simtit pe propria-mi piele ce munca grea si importanta e cea cu copiii. Si ce putin e inteleasa si valorizata astazi.

Am revenit in Marketing si PR, dragostea mea veche, si cred ca as fi putut ramane mult si bine aici, daca nu s-ar fi instalat, ea, INDOIALA…Ca e timpul sa merg mai departe, ca mi-e dor sa scriu mai mult ca vreau sa le vad crescand pe fetele mele si sa cresc si eu, in alt fel.

Si atunci gata, a incoltit ideea, au inceput sa se nasca visele, sa prinda contur si a fost ca si cum am stiut dintr-o data ca asta vreau sa fac  acum, cand sunt mare.:) Sa scriu. Povesti pentru copii. A fost o calatorie lunga, frumoasa, deloc istovitoare, din care am invatat enorm, si care m-a adus azi aici. Cred ca nu e niciodata prea tarziu sa iti urmezi visele, drumul, sufletul.

Ma gandesc acum de ce nu am facut-o mai demult? Simplu. Nu era vremea mea pentru povesti.


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ma mai tii minte?

214401a4b03eb3029b477fa685fc5d16

http://ro.pinterest.com/pin/151011393730155143/

 

Hei, ma mai tinetii minte? 

Obisnuiam sa va tin treji si atenti, sa va fascinez si sa surpind de fiecare data. Iar voi  erati cei mai buni prieteni ai mei. M-ati asteptat intotdeauna. M-ati inteles mereu. Ati ignorat jucariile si chemarile prietenilor afara pentru mine.

Sunt eu, POVESTEA. Prietena cea mai buna din copilarie. Cea care  v-a ajutat sa descoperiti lumea, alte universuri, omul cu calitati si defecte, aventura si misterul. V-am tinut de urat in serile geroase, in salonul trist din spital, in casuta bunicilor, in sala colorata de la gradinita.

 Si ce  daca ati crescut? Cine spune ca adultii nu mai au voie sa asculte si sa spuna povesti. Ba chiar sa creeze unele, Pentru copiii lor. Sau pentru copiii din ei:) 

Povestile n-au varsta. Nici nu sunt localizate in timp sau spatiu. Ele exista atata timp cat avem sufletul deschis sa le primim. Sa descoperim, sa ne amuzam, sa cercetam, sa inventam, sa fabulam. 

Povestile exista atata timp cat ne pastram sufletul curat si tanar.

49348f5dd281fde8301227098094d2ff

http://ro.pinterest.com/pin/151011393729347690/

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari