Tag : viata

Gandeste-ti viata ca o poveste!

3910ffcdbd79af47614327c83d9e8f31Cum ar fi sa te gandesti la propria-ti viata ca la o poveste?

Cu inceput, intriga, desfasurarea actiunii, punct culminat…Personaje principale. Secundare.

Si, cel mai important: poti interveni oricand sa o modifici, sa o imbunatatesti.

Tu esti autorul propriei povesti.

Eu nu cred in destine implacabile si in resemnarea fara lupta.

Eu cred ca suntem actorii principali, nu spectatori ai propriei vieti.

Si mai cred ca noi, oamenii avem puteri nebanuite. Ne lasam insa,  coplesiti, adesea  de infinite temeri.

Ne e teama sa nu fim ridicoli.

Sa nu fim refuzati. Sa nu fim prea agresivi. Sau dimpotriva, catalogati drept, prea timizi.

Ne e teama de esec, de gura lumii. De boala. De moarte.

Si printre atatea frici, uitam puterea noastra cea mai mare: suntem creatorii destinului nostru.

Nimeni si nimic, nu ne poate tine intr-un loc unde  nu mai suntem fericiti, fie el job sau relatie. Nu suntem copaci. Ne putem muta.

Nu uitati, puteti interveni oricand in firul povestii voastre! Traiti-o frumos si fericit! Doar una avem!

e6c62113014f8dba04095cc3f47ec5fd

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa foto: www.pinterest.com


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Fiecare om are povestea si povara lui

fcbb6a984aa895c00799b85585cc7566

Lectia cea mai importanta pe care am invatat-o de la viata a fost sa nu judec pe nimeni.

Cred  cu putere, ca fiecare om are povestea si povara lui. Unii o spun in cuvinte, altii o arata in mii de feluri tacute.

Candva,demult, am inteles asta, cu adevarat.

 

A fost odata  o fataFrumoasa, extrem de inteligenta, eleganta. Toata lumea spunea, insa,  ca e increzuta, cu nasul pe sus.

Asa si parea. Pentru ca purta masti. Se proteja de tot ce credea ca o poate rani din nou.  Asta pentru ca viata a fost pentru ea o continua lupta. De supravietuire-  intr-o familie destramata. De castigare a existentei-  intr-o lume care ii favoriza doar pe cei instariti.  De a demonstra celor care nu o sustineau si nu credeau in ea-  ca poate si va reusi sa isi indeplineasca visul.

Mi-a spus atunci, demult, ceva ce mi-a ramas intiparit in minte si in suflet pentru totdeauna:

Oamenilor buni nu le e greu sa-mi vada sufletul.

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Daca respiri nu inseamna ca traiesti

chei

 

Cand te-ai uitat ultima oara in oglinda, altfel decat ca sa te machiezi sau sa vezi cum iti sta parul?

Cand te-ai privit cu adevarat ultima oara?

Femeia care esti acum…Cu toate grijile, responsabilitatile, sacrificiile, bucuriile, implinirile, dezamagirile….

As vrea sa iti amintesc de femeia frumoasa, cocheta, vie, amuzanta, debordanta, enigmatica si plina de surprize.

As vrea sa te rog sa nu te mai lasi pe ultimul loc, sa nu mai amani escapada romantica cu sotul tau, sa iti cumperi rochia aceea sau pantofii pe care i-ai vazut si la care ti-a ramas gandul, sa savurezi o baie cu spuma si lumanari in timp ce taticul duce copiii la mall, sa iesi in oras cu prietenele, sa pregatesti cina romantica demult promisa. Sa fugiti impreuna la o comedie  sau poate la un restaurant. Sa citesti dupa placul inimii, sa te plimbi pur si simplu…

Sa fii in continuare mama devotata, dar sa nu uiti sa fii femeie.

As vrea sa iti reamintesc ca anii care au trecut te-au facut mai frumoasa, mai puternica, mai inteleapta. Mai sigura pe tine. Infinit mai frumoasa.

Te rog sa nu mai pierzi nicio clipa. Gaseste bucuria in lucrurile simple, priveste fiecare zi ca pe un nou inceput,  bucura-te ca esti sanatoasa si intelege ca ai  ai toate minunile vietii la picioarele tale.

 

Sursa foto: www.pinterest.com

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Sa nu uiti sa imi spui ca ma iubesti

f83f949e34cb0e8364776ea9a72a660b-love

Cand te-am cunoscut aveai aerul acela jucaus si un simt al umorului debordant. Aveai o pasiune si o pofta de viata care imi placeau la nebunie si cu care ma hraneam si eu. Ne plimbam de mana si imi spuneai ca ma iubesti. Imi faceai mereu surprize, iar eu adoram asta.

Am devenit prieteni, iubiti, apoi soti, parinti. Au trecut…15 ani de cand suntem impreuna si peste o saptamana …13 de cand sunt sotia ta. Am avut de toate in anii acestia. E drept nu pe toate laolalta in acelasi timp:)

A fost pasiune, dragoste, magie, dezamagire, rutina, incredere, prietenie. Momente in care am fost cea mai fericita femeie, cea mai implinita mamica, momente in care mi-am pierdut cel mai bun prieten si momente cand am luptat sa il regasesc. Nu a curs totul asa de lin ca la inceput, pe alocuri, a trebui sa ne regasim reperele si directia.

Au fost clipe cand parea mai simplu sa fii singur decat cu cineva cu care te simteai oricum… singur. Nu mai eram nici soti, nici prieteni, nici iubiti….ci doar, parintii copiilor nostri. Da, au fost si momentele acelea…cand am lasat rutina sa omoare dragostea.

Dar a  existat ceva..acel ceva…si noi nu l-am lasat sa moara, mereu a renascut ca pasarea Phoenix si ne-a  aratat ce frumoasa e viata, ce minunat  e sa iubesti si sa fii iubit,  ce bine e sa te poti baza pe cineva si sa ai un suflet alaturi.

Stiu ca noi suntem de pe Venus, iar voi de pe Marte, dar as vrea sa nu uiti niciodata urmatoarele lucruri:

  • sa imi spui ca ma iubesti, cu cat mai des, cu atat mai bine:), as prefera zilnic
  • sa nu mai uiti niciodata sa ma saruti la plecare si la sosire
  • sa continui sa imi faci surprize si sa imi aduci trandafiri, te ador pentru asta
  • sa nu iti pierzi simtul umorului
  • sa te uiti din cand in cand cu mine la o comedie romantica, chiar daca stiu ca preferi SF-ul
  • sa ne bem in continuare cafeaua de dimineata impreuna.
  • sa ramai cel mai bun prieten al meu.

Iar eu….te voi iubi neconditionat.

 

 

 

Sursa foto: www.pinterest.com

Copyright 2014 Gabriela Marginean


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Ce vrei sa te faci cand esti mare?

image.axd

Am auzit obsesiv cu totii intrebarea asta. Acum imi vine sa rad, cum ar putea un copil care  abia descopera lumea  si posibilitatile ei infinite, sa stie ce va face cand este adult?  Si cum va trebui sa isi asigure existenta cu ajutorul meseriei alese?

Si totusi…interesant de urmarit cum optiunile din copilarie au legatura cu meseriile alese in viata de adult . In unele cazuri, raspunsul la intrebarea cu pricina e confirmat de alegerea meseriei din viata de adult. In alte cazuri, optiunile initiale s-au transformat in simple pasiuni.  Si, mai este al treilea caz….cele care s-au stins pe drum, pentru ca nu au fost suficient de puternice sa treaca proba timpului.

E clar, cand suntem copii alegem cu sufletul, cand devenim adulti, alegem cu mintea. Rational.

Eu, de exemplu. Am vrut sa fiu prima data, invatatoare. Chiar am fost. Am terminat liceul pedagogic si am fost un an invatatoare. Apoi am facut facultatea si am lucrat pe rand in publicitate, marketing, PR, marketing…

Lumea copiilor m-a chemat din nou, atunci cand am devenit eu insami mamica. M-am reintors in gradinita, ca educatoare. Am crezut ca voi fi mai aproape de fetele mele. Nu se rupsese inca celebrul cordon:)

Am stat 1 an acolo, poate unul dintre cei mai frumosi si mai grei ani din viata mea. Acolo am decoperit si alt univers decat cel roz:), am patruns in universuri de zane si printi, acolo am, descoperit maretia si candoarea sufletului de copil, acolo am vazut si am simtit pe propria-mi piele ce munca grea si importanta e cea cu copiii. Si ce putin e inteleasa si valorizata astazi.

Am revenit in Marketing si PR, dragostea mea veche, si cred ca as fi putut ramane mult si bine aici, daca nu s-ar fi instalat, ea, INDOIALA…Ca e timpul sa merg mai departe, ca mi-e dor sa scriu mai mult ca vreau sa le vad crescand pe fetele mele si sa cresc si eu, in alt fel.

Si atunci gata, a incoltit ideea, au inceput sa se nasca visele, sa prinda contur si a fost ca si cum am stiut dintr-o data ca asta vreau sa fac  acum, cand sunt mare.:) Sa scriu. Povesti pentru copii. A fost o calatorie lunga, frumoasa, deloc istovitoare, din care am invatat enorm, si care m-a adus azi aici. Cred ca nu e niciodata prea tarziu sa iti urmezi visele, drumul, sufletul.

Ma gandesc acum de ce nu am facut-o mai demult? Simplu. Nu era vremea mea pentru povesti.


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

As vrea sa le spun parintilor mei

f927d30c49872e3ffb740265f93e9ca1

As vrea sa le spun parintilor mei atatea lucruri atunci cand sunt cu ei, si parca de fiecare data, nu-mi gasesc cuvintele sau zboara timpul prea repede…Sau avem alte 1000 de lucruri de facut.

As vrea sa le spun parintilor mei ca le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, ca mi-au daruit o copilarie de vis, ca nu m-au lasat singura pe lume, si o am pe sora mea pe care o iubesc enorm, ca s-au sacrificat toata viata sa mergem noi in tabere, excursii, la facultate…As vrea sa le spun ca sunt o femeie si o mamica implinita astazi, datorita lor. Mi-au dat aripi sa zbor si m-au invatat principii sanatoase.

As vrea sa le sarut mainile muncite si sa-i trimit intr-o vacanta binemeritata. Nu au nicicand timp sau bani. Pentru ei. Toata energia pare ca a fost risipita pe noi, copiii lor.

As vrea sa nu treaca atata timp intre telefoanele si vizitele mele acasa, ca sa nu aud vocea resemnata a mamei: “Cand vii acasa, mama?”.

As vrea sa nu invat niciodata sa pun muraturi sau sa fac zacusca. Pentru ca mama le face cele mai bune.

As vrea sa nu-i impovarez cu grijile si teama mea de boala, batranete, moarte. As vrea sa nu simta ca ma doare fiecare fir alb al lor si fiecare an care se mai asterne …

As vrea sa fiu ACASA in fiecare zi si sa nu pierd nicio zi cu ei.

Sa fiu mai buna, mai toleranta, mai intelegatoare, sa ma impac si sa accept unele lucruri ca fiind….exact asa cum sunt. Tot, din prea multa dragoste, nu o fac.

Ma gandesc ca am facut prea putine poze cu ei, ca am fost in prea putine vacante cu ei, acum de cand suntem noi mari, si, cred ca ar trebui sa le spun si mai des ca II IUBESC.

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Clipa

Am asteptat sa treaca timpul si sa implinesc 7 ani. Sa merg la scoala. 15 ani mi se parea cea mai frumoasa varsta. Adolescenta. Apoi, normal, am visat la ziua in care voi implini 18 ani. Majoratul. Sa termin liceul. Sa termin facultatea. Sa am un job. Familie, Copii. Si… nu stiu cand am incetat sa mai astept sa vina sau sa treaca ceva. Si pur si simplu sa traiesc prezentul. Sa ma bucur de el. Clipa. E singura tangibila. Si singura in care mai masor timpul acum. Asa e si viata mea de azi. Clipe de fericire. De care ma bucur si pe care le pastrez vii in suflet.Image


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari