Generatia Acronimelor si a nimanui

10603302_728242580597759_5954368177768140415_n

Sara este eleva in clasa l. Imi amintesc reactia parintilor cand am primit orarul. AVAP, MM, MEM, DP va suna cunoscut? Arte vizuale si abilitati practice, muzica si miscare, matematica si explorarea mediului, dezvoltare personala…Si lista continua:)

Pe astea sigur le stiti: FB, B, S sau I. Doar totul se raporteaza la ele. Si aici, variantele sunt multiple: FB/B, FB cu o steluta, FB –

Eu una am un gust amar si o revolta inabusita pentru sistemul acesta dezlanat si incoerent. Imi vine si acum sa plang cand ma gandesc la prima zi de clasa l a copilului meu. Dupa niste discursuri halucinante si de neinteles ale preotului, directorului si politistului sau pompierului nici nu mai stiu, ca nu auzeam oricum nimic, ma asteptam sa mergem in clase. Ne-am imbracat  frumos si am pregatit cu drag si emotie ghiozdanul. Nu am mai mers in sali, pentru ca nu aveam nimic pe mese. Doar nu se hotarasera asupra abecedarului:(  Mi-am amintit in drumul nostru spre casa  de poza mea din clasa l cu abecedarul si floarea. Si emotia infinita din acea zi. Mi-am inghitit lacrimile si am creat eu povesti si asteptari, ca sa simta si ea. Emotia primei zile de clasa l.

Am auzit o tona de explicatii, una mai penibila ca alta.

Ba ca, ei au avut parte de o primire festiva in clasa pregatitoare. Alt experiment. A tinut cineva cont de ceea ce am zis noi, parintii?

Ba ca sa avem rabdare, ca vor fi mai bune si mai competitive noile manuale….Mi-e si frica sa ma gandesc….

Ba l-am vazut pe Ponta butonand incantat tableta si aratandu-ne viitorul luminos care ne asteapta.

Pana atunci, Doamna, singura care merita tot respectul si admiratia mea din sistemul acesta, scrie in fiecare pauza caiete, listeaza tone de fise, incearca sa intuiasca continutul manualului ca sa comande caiete auxiliare in ton cu acestea. Probabil isi inabusa si ea revolta impotriva sistemului si doar dragostea pentru acesti copii si meseria ei ii dau puterea sa mearga mai departe.

Nu stim nimic, nu mai intelegem nimic. Se iau masuri si nu se lasa timp sa se oberve rezultate. Pentru ca se schimba iar. Si iar. Cu alti oameni, alti guvernanti,  alte idei, alte experimente.

Mi-e dor de multe lucruri bune din scoala mea. De nota 10 care avea insemnatate si forta. De emotia  reala  din prima zi de scoala, de premiul l, de coronita, de tabere frumoase si olimpiade adevarate.

Mi-e groaza cand ma gandesc ce se va alege de invatamantul acesta al universitarilor fara BAC, mi-e rusine cand aud cadre didactice care nu vorbesc corect gramatical, ma ingrozesc cand aud ce se intampla in unele tabere de copii. Pentru ca as vrea sa le trimit si pe ele intr-o zi.

Ma ingrozesc cand vad ca temele sunt tot mai multe si materia tot mai incarcata. Ma intreb pentru a nu stiu cata oara, daca fac bine insistand sa raman aici, intr-un sistem care pare iremediabil pierdut.

Visez la normalitate. Pentru copiii mei. La o scoala frumoasa, curata, colorata si vesela unde sa vina cu drag. Sa nu existe incrancenare pentru note. Ci pentru castigul lor personal. Sa nu se incurajeze competitia intre ei, ci cu ei insisi.

Visez la manuale frumoase si prietenoase, nu la tablete,  la ore afara in parc sau in curte. La clase cu mai putini copii de care sa se poate ocupa profesorii. la Doamne, asa cum e a noastra, buna, profesionista, calda.

Am incercat si incerc in fiecare zi sa nu-i arat Sarei dezamagirea mea. Sa-i arat doar partea frumoasa, sa-i starnesc curiozitatea, dragostea fata de scoala si carte. Pentru ca undeva acolo, in sufletul meu, mai e o speranta. Ca o sa le fie bine.


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>