In numele copiilor nostri

http://www.stiridecluj.ro/social/elev-de-7-ani-umilit-crunt-la-o-scoala-din-cluj-profesoara-ii-pune-si-pe-copii-sa-il-umileasca-audio-exclusiv

 

ad45b08d60781dd7c75629137a9438db

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nici nu stiu cum sa o  numesc. Mi-e greu sa ma adresez cu “Doamna Invatatoare”. Pentru ca nu este, in opinia mea nici “invatatoare” si nici “doamna”.

Un calau, care reteaza, cu buna stiinta, aripile unor copii care nu percep inca clar, granitele dintre ce e bine si ce e rau, ce e corect, ce e gresit. Ce e normal si ce e deviant.

Acel copil, care a fost umilit in repetate randuri de ea, de clasa, tot la indemnul ei, care a fost facut “bebelus”, “incompetent” ,”jumatate de creier” va porni in viata cu indoiala ca poate nu e suficient de bun. Pentru  ca a zis-o ea, Doamna. Ea, cea care reprezinta autoritatea suprema. La scoala. Chiar si acasa. De cate ori nu ne-am confruntat cu vorbele acestea “pentru ca asa a zis Doamna”?

Si acest lucru mi se pare infinit mai greu de observat, de controlat, de corectat, de catre noi, parintii. Calitatea morala a celor care ar trebui sa ne educe copiii. Sigur ca nu sunt multi asa, dar daca e unul, deja e  mult. Daca un copil pleaca de la scoala cu aripile frante, atunci cand ar trebui sa simta ca zboara, deja e mult.

Pana aici!

Dam totul, sacrificam totul, ne culpabilizam pentru ca nu petrecem suficient timp, ca poate nu le acordam suficienta atentie copiilor nostri, si vine, EA, acest monstru, care nu are nici tact pedagogic, nici daruire, nici empatie, nici bun simt si sterge pe jos cu toti cei ” sapte ani de -acasa” ai nostri. Si tot ceea ce am cladit noi, cu dragoste, respect, armonie risca sa se clatine.  Pentru ca oameni ca ea, sunt tolerati intr-un sistem bolnav si putred.

Si toate celelalte cadre didactice, cele bune, care merita toata admiratia si pretuirea noastra, sunt tarate mereu si mereu in aceste povesti sinistre. Pentru ca sunt parte a aceluiasi sistem.

Fetita mea are tot 7 ani. Ne lupam si noi cu cifrele, cu trecerea peste ordin. Materia e din ce in ce mai condensata. De multe ori, noi, ca si parinti, avem dificultati sa intelegem cerintele unor exercitii si probleme. de clasa 1.

Poate si de-asta, m-a sensibilizat stirea. Am plans.

Eu, ca mama de copil de 7 ani, pentru ca lupt in fiecare zi, sa aiba mai multa incredere in ea.

Eu, ca fost cadru didactic, care a iesit din sistem, tocmai pentru ca nu se regasea in el.

Eu, pentru ca  nu trece nicio  zi sa nu fiu recunoscatoare pentru “Doamna Invatatoare” a noastra. Un cadru didactic in adevaratul sens al cuvantului. Cu experienta, tact pedagogic, inteligenta emotionala, daruire si cu o frumusete sufleteasca cum rar am intalnit.

As vrea, sa putem vorbi toti asa de profesorii copiilor nostri, sa mergem la serviciu linistiti ca i-am lasat ” pe maini bune”. Sa privim in ochii lor, si sa nu citim teama, neincrederea, ci doar bucuria, dragostea de carte si increderea in fortele proprii.

 

Sursa foto: pinterest Found on bubbelsoda.tumblr.com


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>