Inceputuri

noi inceputuri

 

Cred ca mereu mi-au placut inceputurile. Emotia, planurile, ideile  care zburda libere si te dezmortesc. Te readuc la viata si deschid porti spre lumi la care doar ai visat, dar ai tot amanat sa intri.  Din comoditate. Lasitate. Teama, 

Nu ma tem de inceputuri. Le privesc ca pe noi provocari. Din care sa invat, sa ma dezvolt, sa cresc. Nu suntem copaci, sa ramanem plantati undeva, Suntem oameni. Cu idei noi, cu vise noi, cu perspective noi. 

Nu imi plac despartirile, asta e adevarat. Dar eu cred ca de fapt nu ne despartim de oameni, ci de anumite povesti pe care le-am trait cu ei. Oamenii raman tot acolo, fiecare cu locul lui in inima ta. Poti sa creezi alte povesti cu ei sau sa pastrezi amintirile frumoase care v-au legat.

Dar tu, mergi mai departe. Catre visul tau. Fara sa mai asculti vocile care incearca sa te intoarca din drum, fara sa te lasi invinsa de obstacolele care se intrezaresc.

M-am schimbat? Da…cred ca e normal. Mi-am dorit altceva in fiecare etapa a vietii mele. In facultate sa invat, sa fiu autodidact, la primul job sa demonstrez, la al doilea sa cresc, apoi sa fiu cea mai buna. Au aparut ele, fetitele, si mi-au aratat ca viata nu e doar cariera. Ca zambetul si fericirea lor sunt infinit mai importante. Am incercat  si caut inca sa gasesc  echilibrul intre a fi mamica cu norma intreaga si a-mi urma visele ,

Cu siguranta, nu va fi usor. Dar merita sa incerc. Inceputul de acum va fi…al treilea copil al meu. Cred in el si voi face totul pentru a-l creste mare si frumos:)

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>