La un moment dat nu mai visam la fel

 

986b89ee2c67054d9932819f6dc41225

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am vorbit intr-o zi cu …ea, sa-i spunem …o femeie,  cu visuri, trairi, zbuciumuri, deziluzii ca ale oricarei femei.

Mi-a spus ceva si am reflectat mult asupra acelui lucru: “M-am descoperit ca femeie, la 30, chiar 35 de  ani. M- am trezit intr-o zi, cu alte visuri, cu alte planuri. Partenerul meu nu ma mai recunostea si nu ma voia asa. O voia inapoi pe cea pe care o cunostea si o iubea,  pe care, tanara fiind, o formase si o modelase intr-un fel anume. Dupa visurile lui. Conform planurilor lui.  Docila, rabdatoare, amuzanta, vesela. Dependenta. Extrem de dependenta de el. Nu s-a intamplat deodata. Dar  treptat, prapastia dintre visul meu si al lui era tot mai mare. Nu am mai gasit calea unul spre celalalt….”

E vina cuiva, ca nu au evoluat la fel in relatia aceea?

E vina ei ca a renuntat an de an la visurile ei, doar pentru ca nu se potriveau cu ale lui?

E vina lui ca a iubit-o prea mult si a vrut-o numai pentru el?

E vina lui ca a fost prea surd la strigatul ei?

Sau a ei ca nu a stiut sa se faca auzita?

 

Eu…nu am un raspuns, nici ei nu il au. Clar, nici vorba de vina. Doar…o perioada frumoasa urmata de nesincronizari,  deziluzii, dezamagiri.

Au incercat sa lipeasca cioburile vasului spart, dar nu au mai reusit.

Nu mai formeaza azi un cuplu. Fiecare  a ales sa isi traiasca separat visul. In speranta ca vor gasi acel dram de fericire.

 

Sursa foto: www.pinterest.com

 

 


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>