Ziua aceasta e doar a ta…mama mea

 

 

c9e2a1ba85d4d3f82787700d643b7765

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

N-a iesit niciodata in fata. Nu era ca alte mamici in comitetele de parinti si nici prietena cu invatatoarea.

A stat parca mereu intr-un con de umbra, punandu-ne pe noi in fata. Si nevoile noastre. Mai putin ale ei.

A mers la serviciu, s-a ingropat in bucatarie, ne-a dus in vacante, ne-a trimis in excursii, la facultate.

Si cand noi am plecat….pe drumurile noastre, ea  a ramas tot acolo, in umbra, parca nestiind, cum sa traiasca numai pentru ea.

Am incercat sa o trimitem in vacante sau sa o rasfatam, pentru ca merita cu prisosinta, dar bucuria ei cea mai mare e tot atunci… cand ne ajuta pe noi. Cu copiii nostri. Nepotii ei.

Vine la noi si atunci sunt cea mai linistita si fericita. Preia controlul casei mele, iar eu ma abandonez intr-o placere vinovata a unei vieti lipsite de griji si responsabilitati. In care nu trebuie sa mai gatesc, sa fac curatenie, ba chiar pot iesi  in oras pentru ca are cine sa stea cu copiii mei. Si ma bucur si apreciez enorm momentele acestea, cu ea langa mine,  in care ma intreaba daca mi-e foame, daca ma doare ceva daca am nevoie de ceva.

Si o strang in brate tare si imi spun in gand ca nu o sa invat niciodata sa pun zacusca sau muraturi pentru ca mama le pune cele mai bune si nu vreau sa o pierd niciodata.

Pentru ca oriunde as fi, oricat de departe si oricati ani as avea, raman copilul mamei mele. Si nu o sa pot sa iti multumesc niciodata indeajuns pentru tot ce ai facut pentru mine!

La multi ani, mama mea!


Share this:
facebookgoogle_pluspinterestlinkedin

Categories: Povesti pentru cei mari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>